Fericirea la … un ghem distanță!
Ieri a fost 20 martie, declarată ”Ziua internațională a fericirii”. Pentru mine, între 1983 și 2010, aceasta a fost pur și simplu ziua de naștere a partenerului meu de viață, tatăl celor trei minunate fiice ale mele. Apoi, în 2011, a devenit pe neașteptate... comemorarea lui. Și iată că au trecut deja zce ani... Ieri am simțit imboldul să las baltă toate treburile, specifice unei zile de sâmbătă, și să merg la biserică să-i aprind o lumânare, nu doar pe cea de acasă. Stând să mă gândesc de unde a venit această dorință, mi-am dat seama că abia acum pot spune cu mâna pe inimă că îi mulțumesc pentru tot ce am trăit împreună și tot ce a urmat. În fața lumânării aprinse am putut să-i mulțumesc fără nici cea mai mică urmă de ranchiună, că m-a ales să-i fiu partener de viață, deși am fost o continuă provocare pentru el, datorită diferențelor dintre noi, descoperite pe parcurs. I-am mulțumit pentru cele trei minuni de copii pe care mi i-a dăruit, chiar dacă ... prea mulți ani am...