Provocări și sincronicități
Partea cu obiceiul de a scrie și a posta mi-a ieșit deja. Sunt în ziua 35 și m-am obișnuit să scriu cele 7 postări duminica, pentru săptămâna următoare. O provocare este uneori alegerea unei imagini sau a unui citat care să se potrivească... cu ce? Cu ceea ce îmi sugerează mie postarea. E posibil ca ție, cel care citești să ți se pară uneori o nepotrivire. Asta e! ”Harta nu e teritoriul” și fiecare avem propriile percepții despre orice. Și dacă tot pot da naștere la interpretări sau controverse, de ce mai pun o imagine sau un citat? Mi se pare că pentru o postare pe Facebook asta contează. E impresia mea și postarea eu o fac, așa că...
Dar cea mai mare provocare vine de la beneficiul secundar pe care l-am urmărit. Puteam să aleg orice altceva. Mă gândisem la ”Cursul de miracole”, însă după ce am citit un pic din el, mi-am imaginat că ar trebui să-l studiez eu întâi lecție cu lecție. Citatele din Rhonda Byrne și Tony Robbins pe care le postez pe grupul ”Prietena noastră, Povestea” îmi sunt cunoscute, pentru că am de multă vreme cărțile și le-am citit. E adevărat că și acestea îmi sunt utile pentru că am aplicat din ele ce mi se potrivea la vremea când le-am citit. Între timp, slavă Domnului, am mai evoluat și acum descopăr noi lucruri de înțeles și aplicat.
Revenind la OSHO... am tot întâlnit citate peste tot din scrierile lui și am vrut să-l studiez mai în detaliu. Cărțile lui Wayne Dyer, chiar dacă nu le recitesc de câte ori aș vrea, le pot înlocui cu programele lui audio, aici însă nu aveam altă alegere. Aș fi putut alege o carte ”normală”, să o citesc și... gata. Însă fiind vorba de spiritualitate am înțeles că nu funcționează așa. Nu știu cum e la voi, poate sunt eu mai ”înceată”, dar la mine sigur lucrurile trebuie bine tălmăcite. Și atunci am ales această metodă. Citesc mesajul zilei. Îl scriu în calculator și între timp încep să analizez ce înseamnă pentru mine.
Și aici începe marea provocare: uneori la începutul mesajului sunt șocată de idee, ca până la sfârșit să fiu de acord că înțelesesem greșit sau pur și simplu avusesem o perspectivă limitată asupra subiecului. Alteori, ca de exemplu astăzi, chiar și la sfârșit am senzația că nu am prins esența textului, pentru că luat ”ad literam” nu aș fi de acord cu ideea. Singura soluție care mi-a venit în gând pentru astfel de cazuri este să meditez (meditație, nu analiză prin gândire) asupra mesajului, să pot să cer ajutorul intuiției aspra părții importante pentru mine, astăzi, din acest mesaj.
Poate ai vrea să zici că s-ar putea să nu fie pentru mine sau nu chiar pentru astăzi? Uneori chiar cred că mi-ar place să cred și eu asta. Ar fi mai simplu. În viața mea, însă lucrurile prea ușoare nu au fost valoroase. Da, îmi place să simplific, dacă pot, pentru economie de energie, însă nu mă aștept să fie simplu de la prima vedere.
De ce cred că fiecare mesaj este exact ceea ce am nevoie, chiar în acel moment? În ultima vreme am început să fiu mai atentă la sincronicități. Niciodată nu am agreat ideea de coincidență, așa că acest nou concept ”sincronicitae” - nou pentru mine, la un moment dat, m-a fascinat, iar Wayne Dyer m-a ajutat să-l înțeleg și să mi-l fac prieten. Sincronicitățile mi-au arătat că lucrurile se mișcă mereu în direcția potrivită, iar eu am nevoie doar să fiu în acord cu ele, pentru ca totul să fie în favoarea mea.
Vrei câteva exemple? Iată primul: ieri mergeam să-mi iau pachetul cu noile cărți achiziționate de pe ”elefant.ro”, de la pick point Unirii. Din autobuz (nu-mi place să merg cu metroul decât când mă grăbesc; pe ”deasupra” pot să văd orașul, oamenii, pomii, soarele... e mult mai bine, cu sau fără aer condiționat) am văzut sediul magazinului de caritate ”La Taica Lazăr” și mă gândeam că aș putea să duc acolo câteva lucruri, dar ce păcat că nu primesc și cărți... Nu am multe de care m-aș îndura să mă lipsesc, însă la ultima revizie în bibliotecă am mai găsit câteva nedeschise de prea multă vreme... Când m-am întors acasă, ce să vezi? Cei de la magazin puseseră anunț că adună cărți pentru biblioteca unui spital!?
Alt exmplu: vorbeam zilele trecute cu o prietenă că am început să resimt singurătatea, lipsa partenerului. Nu sunt obișnuită să locuiesc singură sau să nu am un partener cu care să le împart pe toate. Nu mă plictisesc, nici vorbă de asta... Mi-aș lua un câine, o pisică sau mi-aș mai găsi încă o activitate în afară de citit, scris, lucru manual și lecțiile cu copiii (când nu e vacanță). Am familia aproape, am câteva prietene bune cu care vorbesc și mă văd des... Simt însă lipsa glumelor care sunt posibile doar între un bărbat și o femeie care sunt intimi, peste tot pe unde se întâlnesc în casă: la bucătărie, în baie, în dormitor sau fiecare pe locul lui de citit în sufragerie... a momentelor de liniște, de dragoste, de spus poveștile zilei petrecute separat, fiecare la treburile lui, de făcut planuri pentru diverse escapade... dimineața devreme sau seara târziu...
Și ce să vezi? Nu numai unul, ci doă programe, dedicate atragerii relației potrivite, încep zilele următoare. Bineînâeles că voi participa! Unul este la ”diamondcutter.ro” (Șlefuitorul de diamante), o provocare de 30 de zile de lucru cu principiul plantării semințelor, iar celălat este susținut de dragii mei mentori de meditație Deepak Chopra și Oprah Winfrey, care au din când în când împreună câte un program de meditație ghidată de 21 de zile, la care poți participa pe site-ul Chopra Center. Va fi al treilea la care particip, după cele dedicate legii atracției și abundenței, care s-au desfășurat la intervale de aproximativ jumătate de an.
Și aș mai avea multe alte exemple...
De ce scriu asta? Așa cum fac de obicei, când scriu îmi lămuresc mai bine ideile. Iar aseară, ascultând pe Youtube interviul pe care l-a dat James Clear, autorul cărții ”Atomic Habits” la ”School of greatness” - podcastul lui Lewis Howes, am aflat că mai sunt și alții care își lămuresc ideile prin scris...
De ce o public? Pentru că poate fi undeva cineva care are nevoie să citească asta astăzi sau în ziua în care o va descoperi.
Comments
Post a Comment