Schimbare

Seria : Fișe de lectură - ”De ce ai vrea să citești ...?”
Tema: Schimbare- prima carte: ”Aisbergul nostru se topește” de John Kotter

Credeați că vă voi ”plictisi” doar cu acele cărți practice, dar destul de ”tehnice” ca cea a lui James Clear? Nici pomeneală! Oricât ar fi de valoroase și mai ales ușor de aplicat, știu din experiența mea de început în dezvoltarea personală, precum și din mărturisirile multor prieteni care au parcurs un traseu similar, că mai ușor ne ajung la inimă poveștile. Dar de ce avem nevoie să ne atingă inima o carte de dezvoltare personală? Te-ai putea gândi: ”O carte practică oferă un sistem, îl înțelegi și îl aplici; este doar o chestiune de logică și voință ce are a face inima în toate astea?” Păi are și... multe. Chiar James Clear, autorul cărții ”Atomic Habits”, pe care am prezentat-o în articolul precedent, ne spune că fără motivație nu faci nimic, iar strategia voinței este una care funcționează doar pe termen scurt. Nu vom face, dar mai ales nu vom repeta, acținea care nu ne oferă o recompensă satisfăcătoare, adică plăcere. Deci inima este implicată prin emoțiile care ne determină acțiunile. Și uneori acest drum de câțiva centimetri, de la creier la inimă... se parcurge în chiar ani de zile de experiențe, sudiu, pași înainte și înapoi, dezamăgiri și speranță...

OK! Toate bune și frumoase, însă ai mai putea avea o obiecție: ”Poveștile sunt pentru copii.” Desigur! Însă văzând cât de eficiente sunt acestea în educația copiilor, niște oameni inteligenți au cercetat mai în detaliu cum prelucrează creierul uman o poveste, indiferent de vârsta la care o auzim sau o citim și cum ne construim convingeri care ne influențează acțiunile și deciziile, pe baza poveștilor pe care le aflăm și le credem, unele pozitive și altele... nu prea. Așa au apărut poveștile terapeutice utilizate în psihoterapie sau metaforele utilizate în Programarea Neuro Lingvistică, așa a apărut acest curent actual de branding personal bazat pe povestea vieții celui care se promovează și pe prezentări care să nu mai fie expuneri ci povestiri.

Sunt și eu o iubitoare de cărți și de povești frumoase, așa că mi-au plăcut de la început aceste parabole sau fabule folosite în unele cărți de dezvoltare personală. Dacă mă gândesc bine, ele m-au ajutat să mă mențin pe această cale atunci când aș fi vrut să renunț pentru că părea prea greu, la vârsta la care am început eu.

Cartea despre care vă vorbesc astăzi îmi este foarte dragă și mă refer la ea destul de des când vorbesc despre schimbare, aceasta fiind tema abordată în ea. Înainte de a vă da detaliile despre poveste, care v-ar putea motiva să vă doriți să citiți cartea, vă mai rețin atenția cu două întâmplări semnificative legate de lectura acestei povești simpatice cu pinguini.

Prima este relatată într-un mesaj inclus în capitolul de început al cărții, denumit ”Ce spun oamenii” și este semnat de Peter Z. Orton Ph. D. (Program Director, Special Projects IBM On Demand Learning). El ne spune:

”Fiica mea de 15 ani m-a văzut citind ”Aisbergul nostru se topește” și, când am lăsat cartea în cameră, a început să o citească. După ce a terminat-o, a citit-o soția mea. După aceea am vorbit despre ea. Ceea ce bănuiesc că se va întâmpla acum în familia noastră și, mai ales, cu fiica noastră, este existența unei povestiri de referință ce poate fi folosită atunci când discutăm aspecte legate de schimbare, întrucât este o poveste frapantă, ușor de reținut. Și, mai mult decât atât, este o carte greu de uitat.”

Tehnica aceasta cu ”uitatul” cărții la vedere funcționează destul de bine. Am o prietenă care s-a arătat interesată în ultimii ani de diverse metode alternative care să o ajute cu starea ei de spirit și de sănătate. Cu NLP și EFT, a făcut progrese remarcabile în ambele direcții, dar ca să-i fie de folos îndrumările mele în ceea ce privește exercițiile practice avea nevoie de lectură în domeniu. La un moment dat mi-a spus că fiul ei cel mare (în vârstă de peste 30 de ani) care locuia cu ea, deși observă progresele ei respinge orice discuție pe acest subiect și nu vrea să citească ceva ce el consideră ”bla-bla”, deși este un tânăr inteligent și cu studii superioare. Am îndemnat-o să lase în bucătărie, pe cuptorul cu microunde (obiectul pe care fiul ei îl folosea des), cartea deschisă ca și cum tocmai s-ar fi întrerupt din citit. Era vorba de cartea lui Andy Szekely ”Decizii radicale” și... bineînțeles că a funcționat! Curiozitatea poate o fi omorât pisica (așa ne spune un proverb), însă o avem cu toții și funcționează ”al naibii” de bine!

Dar să revenim la oile noastre. A doua întâmplare cu minunata poveste despre care vorbim ”Aisbergul nostru se topește”, este o experiență proprie. Cei care au studiat limba engleză cu mine (am predat-o în particular mulți ani), își amintesc cu mare plăcere că foloseam în locul oricăror alte texte, cărțile de dezvoltare personală în limba engleză sau chiar câte un audiobook cu o poveste cu tâlc. Le-am folosit mereu, după ce a început să mă preocupe dezvoltarea personală și am făcut cunoștință cu ele (cam de prin 2004). Am observat astfel că poveștile pot ajuta în multe moduri, iar în ultimii ani, de când am devenit home teacher le utilizez cu elevii mei. Rezultatele sunt excepționale.

Lucrez de un an cu doi băieți de 12 și respectiv 10 ani. Când i-am cunoscut eu, la începutul anului școlar trecut, în viața lor de familie aveau loc transformări majore, care i-au afectat profund. Cel mare a devenit un rebel cu care comunicarea devenea uneori aproape imposibilă. Interveția unui psihoterapeut priceput, pe care mi l-a recomandat un prieten, a început să dea rezultate și lucrurile merg vizibil spre bine.

Cu cel mic, programul îmi permite să petrec mai multe ore zilnic și am decis să încerc întâi cu influența benefică a lecturii. Zis și făcut (asta e expresia lui favorită)! Am ales cartea cu pinguinii ca să o citească ușor și cu plăcere, pentru că aveam nevoie să încep să-i stimulez și plăcerea de a citi, nu numai să-l ajut să vadă soluții viabile în situații de schimbare. Rezultatul a fost peste așteptările mele cele mai optimiste.

Nu numai că a citit cu plăcere (astfel încât i-am cumpărat un exemplar al cărții pe care i l-am oferit cadou de 1 iunie), dar după câteva zile nici nu mai cerea să ne oprim după numărul de pagini stabilite. Mai mult decât atât, a folosit personajul principal într-o compunere la școală (el care făcea propoziții telegrafice) cu care a impresionat audiența, colegii și doamna învățătoare, iar de mine nici nu mai vorbesc. El este un copil creativ. Construiește niște chestii din Lego, de rămân cu gura căscată, cât sunt eu de inginer cu experiență de proiectare în construcții. Și s-a identificat atât de bine cu personajul principal, la fel de curios și inventiv ca el, încât i-a fost ușor să înțeleagă perspectiva acestuia despre schimbare, lucru care l-a ajutat mult, pentru că toată lumea care îl cunoaște spune că parcă a ieșit din carapacea în care se închisese în ultima perioadă. Era răspunsul lui, la schimbările prin care trece familia, opus celui al fratelui său.

Acestea sunt argumentele mele, cu care sper că v-am stârnit curiozitatea și veți dori să citiți așa o carte. Să vedem acum și argumentele autorului, în felul în care este prezentată povestea.

Povestirea este o fabulă despre o colonie de pinguini, al căror aisberg, casa lor pe care o credeau veșnică, dă semne de slăbiciune care ar putea duce la spargerea în bucăți exact în timpul iernii/nopții polare, punându-i pe toți membrii coloniei în mare pericol.

Cele 8 cunoscute etape de abordare eficientă a schimbării:

- crearea necesității,

- constituirea echipei de coordonare,

- elaborarea viziunii și strategiei schimbării,

- comunicare pentru câștigarea încrederii,

- împuternicirea pentru acțiune,

- câștigarea victoriilor pe termen scurt,

- continuarea și

- crearea unei noi culturi,

sunt introduse pe rând, prin evenimentele care se petrec în colonie după ce Fred ”trage semnalul de alarmă”, totul într-un mod plăcut de citit și ușor de înțeles.

Autorul ne prezintă cele cinci personaje principale, fiecare cu un rol specific în echipa de coordonare a acestui proces dificil de schimbare majoră, prin ceea ce gândesc și spun sau cum acționează ori prin impresia pe care o fac celorlalți, astfel încât ne putem forma o imagine clară a fiecăruia și chiar ne-ar fi ușor să ne identificăm cu cel al cărui punct de vedere îl împărtășim.

Fred este neobișnuit de curios și are un foarte bun spirit de observație. Aceste calități, însoțite de curajul de a-și susține punctul de vedere și dorința de a fi de folos semenilor săi, îl fac să poată iniția mișcarea care va salva colonia și, mai ales, îl ajută să nu cedeze atunci când doar Alice pare să creadă în el sau poate nici măcar ea.

Alice este una dintre membrele Consiliului de Conducere, cunoscut și sub numele Grupul celor Zece. Ea este dură, dar practică și, mai ales, cunoscută că duce lucrurile la bun sfârșit. Ea devine aliata lui Fred înțelegând că lucrurile sunt serioase și urgente și merită toată atenția. Ea îl susține în fața Consiliului, până ce ipoteza lui Fred devine suficient de credibilă și el începe să câștige încrederea tuturor.

Louis este Pinguinul Șef. El putea părea uneori lipsit de curaj sau inițiativă, însă s-a dovedit a fi înțelept, un foarte bun coordonator și chiar priceput în a delega, ceea ce îl face un bun lider. Da, mai avea uneori nevoie de imboldurile sau insistențele venite de la Alice, însă în final ia cele mai bune decizii pentru colonia pe care o conduce.

Profesorul este un tip logic, foarte citit și fascinat de întrebări interesante, dar nu prea sociabil (așa cum se descrie chiar el). El este cel care dă echipei de coordonare garanția științifică a constatărilor lui Fred, iar suportul său ajută la convingerea celorlați asupra seriozității situației.

Buddy este un ”tinerel tăcut și frumușel” simpatizat de toată lumea, dar mai ales perceput ca o persoană de încredere. Această calitate l-a făcut foarte util în momentul în care Fred trebuia să convingă Consiliul de urgența și importanța situației, el fiind cel considerat demn de a păstra sticla cu apă care a dovedit ce se putea întâmpla cu aisbergul, atunci când apa îngheață și își mărește volumul. Tot pe el l-a ales Louis să prezinte situația în fața întregii colonii.

Și ca în orice poveste care se respectă, trebuia să existe și un ”Gică contra” care să caute nod în papură tuturor și mai ales lui Fred. Acest personaj se numește pur și simplu, foarte sugestiv: NuNu. El este responsabil cu buletinele meteo, pe care de multe ori ceilalți le considerau eronate. El refuză să creadă previziunile lui Fred chiar și atunci când toți ceilalți încep să o facă și încep pregătirile pentru strategia de schimbare. El este acel personaj pe care poate îl avem și noi în familie sau în echipă, care refuză schimbarea cu orice preț, în pofida oricărei logici.

Soluția pinguinilor vine de la un pescăruș. Ai putea spune că a fost o întâmplare. Da, însă dacă nu erau deja în căutarea unui răspuns, nu i-ar fi dat atenție. De la această pasăre ajunsă spre mirarea lor atât de departe de țărm, pinguinilor le vine ideea ce le va transforma complet viața, dintr-o colonie statică, ce trăia de generații pe același aisberg, într-una nomadă, care se va adapta la schimbările ce ar putea să mai urmeze după aceasta.

Una peste alta, avem posibilitatea de a ne delecta cu o fabulă presărată cu momente hazlii, cu toată seriozitatea situației, care are similitudini clare cu lumea oamenilor indiferent că ne gândim la o familie, o echipă, o întreagă companie sau orice altă comunitate.

Cartea este ușor de procurat (online sau offline) atât în limba română cât și în original (în limba engleză).

Cartea în limba română: https://www.emag.ro/aisbergul-nostru-se-topeste-john-kotter-9786067222784/pd/DR9JX9BBM/

Cartea în limba engleză: https://www.amazon.com/Our-Iceberg-Melting-Succeeding-Conditions/dp/0399563911

Spor la citit și succes în aplicarea metodei!

Dacă simți nevoia să împărtășești cu noi experiențele tale poți lăsa un comentariu aici, pe blog, sau pe pagina grupului de Facebook ”Prietena noastră, Povestea”, unde voi posta un link al acestui articol.

Cu drag, pe curând!