Meditația, cărțile și sincronicitățile

Mă opresc la standul de cărți al chioșcului de ziare, la intersecția prin care trec de cel puțin... vreo patru ori pe zi. Te miri? Nu e cazul! Așa sunt eu ”plimbăreață” și am căutat să am un job care să-mi permită cât mai multă libertate de mișcare. Da’ cred c-ai auzit vorba aia ”ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se-mplinească”..ha, ha, ha, da, am mișcare mai multă decât mi-am dorit, însă nu mă plâng. Am învățat să fiu recunoscătoare și să am răbdare să înțeleg rostul lucrurilor, mai ales al celor care pot avea la început un aspect neplăcut. S-a dovedit, întotdeauna, că erau mai bune decât le cerusem eu.

Și, ca de obicei, intru în vorbă cu vânzătoarea de la chioșc, mai răsfoiesc o carte, ea șterge de praf una pe care o așează undeva la vedere. E nouă. Titlul pare intersant: ”ma puțin stres, mai multe rezultate”, dar subtitlul este chiar provocator: ”Cum să meditezi ca să obții rezultate extraordinare.” Numele autoarei, Emily Fletcher, îmi suna oarecum cunoscut, dar cum eu sunt mai bună la reținut fizionomii decât nume, nu am insistat asupra ”detaliului”. În plus, editura Lifestyle nu m-a dezamăgit, deocamdată. Am cumpărat deci cartea, spre bucuria vânzătoarei, care îmi spune că am mână bună la ”făcut safteaua” (adică atunci când sunt primul client din zi, la cărți).

De fiecare dată când mai cumpăr o carte, cel puțin în ultimul an... și ceva, încerc să o fac planificat ca să pot ține, cât de cât, pasul cu cititul lor. Dar la cărți și la materiale pentru handmade încă nu-mi prea ”iese” partea cu planificarea, mă fură prea repede peisajul. Pot rezista la dulciuri, la pantofi, la bijuterii de argint... la multe altele, dar nu la astea, deși am multiple fronturi de citit și de lucru deschise. Citesc în paralel despre: nutriție, meditație, obiceiuri și creativitate, bineînțeles printre cele mai noi romane de dragoste... și lucrez la mai multe modele de coliere, care suferă transformări pe parcurs până la nivelul la care, uneori, o iau de la început.

Dar cum cartea asta este despre meditație și cum am avut așa... ”a good vibe” când am luat-o în mână, mi-am zis că o citesc imediat după cea începută, a lui Eric Harrison ”Teach yourself to meditate in 10 simple lessons - discover relaxation and clarity of mind in just minutes a day”.

Istoria relației mele cu prietena Meditația își are originea în Bootcampul People Mastery prin vara lui 2012. După experiența de atunci am crezut că nu voi fi în stare să meditez niciodată, pentru că aveam impresia că e prea complicat ca să-mi iasă bine. Am învățat și experimentat multe alte lucruri valoroase în acel bootcamp, care a fost un punct de cotitură în dezvoltarea mea personală, dar meditația nu a fost unul dintre ele. Poziția mi se părea incomodă, gândurile îmi fugeau în toate părțile și nici vorbă de relaxare.

Dar a știut el Universul de ce mi-a oferit o asemenea experiență. Ambițioasă și curioasă cum sunt, am început să caut și am experimentat până ce am găsit vreo două meditații ghidate, de la Hay House, cu care rezonam. Însă experiența era doar puțin mai satisfăcătoare, pentru că sau adormeam sau tot nu mă relaxam suficient încât să las gândurile care veneau să treacă, fără să le urmez cursul.

La cursurile de NLP am făcut, în sfârșit, pace cu prietena Meditația ghidată și chiar cu transa. Mai aveam însă un pas. Îmi doream să o transform în practică zilnică și, pentru asta, aveam nevoie de meditații scurte și eficiente.

De ce mi-aș fi dorit să mai adaug și asta în practica zilnică, dacă oricum sunt o persoană ocupată, oricât de matinală aș fi, iar programul dimineții conșine deja: rugăciunea și recunoștința și intenția zilei pe care le trec în jurnal, cu rare excepții, pe lângă lucrurile mai obișnuite: duș, mic dejun...

Păi, pur și simplu pentru că toată lumea bună, din dezvoltarea personală, susține că tocmai meditația îți dă claritatea de a-ți stabili intenția zilei și alte planuri de viitor, exact în acord cu ce simți și cu ce are nevoie sufletul tău, nu doar cu ce gândești că ți-ar fi util. Așa că am insistat pe drumul ăsta, chiar dacă o vreme l-am parcurs târâș - grăpiș, până ce am redescoperit tehnologia de la Mind Movies, pe care îmi propusesem de mult să o încerc și o vreme am uitat de ea. Mi-am cumpărat deci un mic progrămel cu o meditație matinală de recunoștință și după vreo câteva săptămâni de practică lucrurile din viața mea au început să se așeze ”într-un mare fel”, cum îmi place mie să spun.

Toate bune și frumoase, da’ vezi tu... eu mă plictisesc al naibii de repede de aproape orice, cu excepția celor câteva pasiuni ale mele: copiii, muzica, lectura, scrisul, lucrul manual și... înghețata (cu ciocolată). Și, deși aveam rezultate mulțumitoare, am reînceput să caut... Am parcurs împreună cu Oprah Winfrey și Deepak Chopra două dintre programele lor gratuite de câte 21 de zile de meditație, unul pentru inspirație și un altul pentru abundență, și am înțeles, în sfârșit, rolul mantrelor în meditație. Aș fi vrut să le cumpăr și ca să le pot relua, însă nu au ajuns încă pe locul întâi în lista de priorități la cheltuielile de dezvoltare personală. Așa că am revenit la meditația de recunoștință.

Cum sunt băgată până peste cap în tot felul de surse de informație: cărți, webinarii, bloguri, newsletter aflu despre orice noutate destul de repede. Pe cei de la Mindvalley îi urmăresc deja de ani de zile. Îmi place foarte tare formatul în care și-au reorganizat cursurile și selecția de traineri. Am participat deci la webinarul susținut la ei de Emily Fletcher. Am înțeles că face coaching online și offline, dar nu știu de ce, în acel moment, nu m-am gândit că... a scris și o carte. Am reținut numele metodei, pentru că mi s-a părut interesant: Ziva! Mi-am propus să aprofundez când îmi voi putea permite... și cam atât!

Mi-am văzut mai mult sau mai puțin liniștită de viață și am continuat meditația de recunoștință. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că pot găsi atâtea lucruri, în fiecare zi, pentru care să fiu recunoascătoare. La început credeam că o să fiu nevoită să le repet mereu pe aceleași câteva, dar cred că din dorința de a avea la ce să mă refer am început să fiu mult mai conștientă de ce se întâmplă și acum îmi este chiar ușor să găsesc lucruri noi pentru care să fiu recunoscătoare.

Una peste alta ... mă gândesc că oi fi făcut eu un mare bine cuiva, cumva, pentru că am participat ”într-o doară” la tragerea la sorți și... am câștigat un loc la cursul despre metoda ”Diamond cutter”, care îmi stârnise interesul de ceva vreme. Aici am învățat o grămadă de chestii foarte utile și un alt mod simplu și rapid, dar mai ales eficent, de meditație, atât pentru dimineața cât și pentru seara.

Dar să revenim la cartea despre care vorbeam. Când cumpăr o carte nouă, chiar dacă nu încep imediat să o citesc, măcar o răsfoiesc un pic. Deci ajung acasă, scot cartea din țiplă ( o metodă nouă de protecție pe care nu o agreez prea tare.... dar asta e altă mâncare de pește...) Încep deci să o răsfoiesc și ce crezi? Îmi sare în ochi cuvântul: ziva! În mintea mea imediat începe să sune un clopoțel, dar numele Emily Fletcher tot nu-mi spunea mare lucru... asta până ce am căutat-o pe ”sfântul Goagăl” și i-am văzut fotografia. În secunda în care i-am zărit fața zâmbitoare, fisa mi-a căzut cu zgomot și mi-am amintit de webinar. Am acum ocazia să aprofundez metoda la cel mai bun preț posibil.

Dacă nici asta nu e sincronicitate, regizată de Univers, ca răspuns la energia pe care i-am transmis-o, atunci nu știu ce altceva ar putea fi, pentru că eu nu credeam în coincidențe nici pe vremea când nu știam ce este aceea sincronicitate.

Bine, bine, dar de ce ar trebui să te intereseze pe tine acest ”noroc” al meu?

M-am gândit așa... că poate ai nevoie să-ți crești încrederea în așteptările pozitive din viața ta sau să-ți exersezi mușchiul perseverenței.

Pe de altă parte, m-am gândit că meditația este un subiect important pentru că este o tehnică ce poate fi de mare ajutor, iar mulți oameni nu înțeleg prea bine la ce ajută, dar mai ales cum ar putea-o practica. În cartea despre care vorbesc totul este clar, iar meditația devine ușor abordabilă.

Tu, cel care ai avut răbdare să citești până aici, ai putea să faci parte din una dintre cele... trei categorii: bun la meditație, cu dorință de îmbunătățire sau împotriva meditației.

Dacă ești deja atât de bun cât ți-ai dorit la meditație, te felicit, îți mulțumesc pentru timpul acordat și te rog să te gândești la posibilitatea de a împărtăși cu noi din succesul tău.

Dacă ai nevoie de ajutor pentru a-ți perfecționa tehnica și a obține rezultate notabile, cartea lui Emily te poate scoate din impas. Pentru orice alt schimb de opinii sau experiențe nu ezita să mă contactezi.

Iar dacă ești din a treia categorie și crezi că meditația este ”bau-bau” sau inutilitate, te felicit că ai citit până aici despre un subiect pe care îl urăști, chiar dacă ai făcut-o doar cu gândul la ce ar fi de criticat. În mod special pentru tine am scris această povestire gândindu-mă că aș putea prin ea să deschid măcar câțiva milimetri ușa sufletului tău, să pătrundă măcar umbra ideii de meditație...

Încearc-o așa cum o explică Emily, în cartea ei, vezi dacă are sau nu rezultate, și păstrează-ți forțele proaspete pentru critică, dacă mai e cazul, după ce te afli în cunoștință de cauză. Sfatul meu este să-ți dai voie să ți se întâmple miracolul de a te prinde ”microbul” meditației și abia apoi să renunți, dacă mai vrei sau, mai bine zis, dacă rezultatele te mai lasă.

Mi-ar face o imensă plăcere să accepți această provocare, dar mai ales să ne povestești câte ceva din această călătorie de descoperire. Drumul va fi presărat cu multe surprize plăcute, dacă te hotărăști să-l parcurgi.

Vă las pe toți cu îndemnul de a face din meditație o practică zilnică, pentru a dobândi o minte limpede, un corp relaxat și sănătos și o viață frumoasă!

Pe curând, la întâlnirea cu o nouă carte și o nouă povestire!

P.S. V-am spus aici o povestire despre cărți, meditație și sincronicități, dar asta înseamnă că m-am ținut de cuvânt doar pe jumătate, pentru că vă promisesem o poveste. Nu știu dacă voi puneți semnul egal între poveste și povestire, dar eu nu! Așa că, voi reveni cu povestea.