Învățarea limbilor moderne

Studiul limbilor moderne, 

între scop în sine și mijloc de dobândire a unor noi abilități de învățare

Am răspuns ieri, pe Facebook, unei intrebări provocatoare: ”Dacă acum ai fi bogat/ în pace / echilibrat din absolut toate punctele de vedere (alege ce simți că înseamnă totul pentru tine), ce ai alege să faci?

Răspunsul meu a fost: ”Aș avea o căsuță pe malul mării, aș călători, din când în când, iar în restul timpului aș face exact ceea ce fac și acum: citesc, scriu povești și romane, lucrez bijuterii și alte ”minuni” handmade... și, între timp, mai învăț câte o limbă străină. Am ajuns cu studiul individual la portugheză, după ce am bifat, tot prin self teaching, italiana și spaniola. Cred că vor urma: germana, poate rusa... și, eventual, greaca.”

Căsuța la mare și călătoriile nu miră pe nimeni, iar dorința de a studia o anumită limbă străină, nici atât. Și totuși... să susții că ai învățat singură două limbi, italiana și spaniola, iar acum o înveți pe a treia: portugheza și, mai mult, ai intenția... la aproape 60 de ani, să te apuci de germană, rusă și greacă... asta nu mai pare at\t de obișnuit, astfel că ”auditoriul”, adică acei câțiva care îmi citesc postările, s-ar putea împărți în câteva tabere, pe care eu mi le imaginez cam așa:

1. Visează frumos tipa asta, dar este total nerealist. Probabil că înțelege câte ceva din italiană sau spaniolă, dar în nici un caz nu ar putea să le vorbească, dacă nu le-a studiat în școală sau cu un profesor, deci nici vorbă de a învăța singură germana, care știe toată lumea cât este de dificilă sau greaca și rusa care mai au și alfabetul diferit.

2. Dacă știe cu adevărat atâtea limbi străine și atât de bine cum pretinde, de ce nu este mai cunoscută în domeniu, de ce nu are mai mult succes, mai mulți bani, mai mult prestigiu? Nu poate fi adevărat. E doar o exagerare.

3. De ce atâta pasiune pentru limbi străine și, mai ales la vârsta asta? Ce să mai facă acum cu ele? Poate doar să le folosească dacă își va permite să călătorească, dar aproape în toată lumea te descurci cu limba engleză, de ce atunci să consumi atât de mult timp și energie pentru așa ceva?

Poate or mai fi și alte variante, însă cred că am acoperit aspectele cele mai importante cu acestea trei. M-am gândit că s-ar cam cere o ... oarecare explicație.

Iată deci răspunsul meu la fiecare dintre ipoteticele comentarii:

1. Oare chiar știu bine italiana și spaniola? Oare chiar sunt în stare să învăț celelate limbi așa cum mi-am propus?

Răspund: da! Și iată de ce sunt așa de sigură. Am studiat limba engleză acasă, o oră pe săptămână, din clasa a IIa până în clasa a IXa (inclusiv), cu un vorbitor nativ, originar din Marea Britanie, care folosea cele patru volume ”Essential English for foreign students” de Eckersley. Am studiat limba franceză la școală, din clasa a Va, până la sfârșitul liceului. Deci știu cum este să studiezi o limbă străină într-un mediu organizat și cu îndrumare calificată. Mi-a plăcut, însă întotdeauna mi s-a părut că a durat prea mult.

Am avut apoi ocazia să predau specialități tehnice la liceu. Astfel m-am aflat și de cealaltă parte a catedrei. Și pentru că am fost mereu un elev curios, plin de imaginație și inventiv, am căutat să stimulez aceste calități la elevii mei și să-i ajut să învețe mai ușor și cu plăcere. În mare parte mi-a reușit, iar din acest efort am rămas cu obișnuința de a combina metode din diverse domenii pentru a obține rezultatul dorit. Așa se face că în 1992 – 1993, când am avut un an de concediu postnatal, am vizionat multe emisiuni ale canalelor de televiziune italiene, mai ales filme la care nu aveam acces pe altă cale. După o vreme mi-am dat seama că încep să înțeleg tot mai mult și mi-am cumpărat cărți: dicționare, gramatică, ghid de conversație și am aprofundat cunoștințele, astfel că mulți ani mai târziu am lucrat cu succes ca inginer la un patron italian care nu vorbea limba română.

Când a apărut moda telenovelelor, am negociat, așa cum procedam de obicei cu fetele mele. Am lăsat eu de la mine: adică le-am permis să vadă câte una, asemeni colegelor lor, dar nu neapărat cea mai populară, ci cea mai interesantă. Însă a trebuit să cedeze și ele: așa că au primit acordul, cu condiția să fie atente la ce se vorbește și să încerce să înțeleagă limba spaniolă. Astăzi, toate trei vorbesc engleza fluent, două au și studiat la universitate în SUA, a treia vorbește germana foarte bine și toate înțeleg spaniola, chiar dacă nu o vorbesc. Eu am ascultat odată cu ele și când mi-am dat seama că încep să înțeleg, am repetat experiența cu italiana, am luat cărți și am aprofundat, astfel că după ceva vreme, am predat cu succes limba spaniolă pentru începători.  

Deși am aplicat metoda intuitivă și am învățat aceste două limbi, așa cum învață copiii să vorbească limba maternă, ascultând și repetând, fără gramatică, scris sau citit, cel puțin la început... nu am realizat că asta chiar este o metodă care poate funcționa oricând și pentru oricine, până foarte de curând, când am văzut niște reclame pe Internet pentru programe structurate în acest fel. Mi-a fost ușor acum să înțeleg și mecanismul mental care susține această metodă, pentru că între timp am dobândit și cunoștințe aprofundate de Programare Neuro-Lingvistică (NLP).

Am decis astfel să testez cu limba portugheză, pentru că mi-au plăcut întotdeauna filmele braziliene, cele pe care am avut ocazia să le văd. Am mai găsit o prietenă dispusă să mă ajute să testez metoda pentru limba engleză și un elev care va începe la toamnă, la școală, limba spaniolă și cu care testez acestă metodă acum, în vacanță.

Voi avea deci, în curând, câte un curs de engleză, spaniolă și portugheză, bazate pe metoda intuitivă, cu care voi putea ajuta pe oricine își va dori, să și le însușească în 3 – 6 luni (echivalent cu câțiva ani de studiu cu metode clasice), la nivel conversațional suficient pentru un turist într-o țară vorbitoare a acelei limbi, pentru un interviu de job în acea limbă sau pur și simplu pentru a viziona filme fără subtitrare... în definitiv fiecare are propriile motive pentru care ar vrea să cunoască o limbă străină.

2. De ce nu am mai mut succes, mai mulți bani, mai mult prestigiu ca profesor, trainer sau coach de limbi străine?

Oare chiar nu am? Ca să pot răspunde la asta ar trebui să definesc ce este succesul pentru mine.

Da, am nevoie și de bani, cu care am fost multă vreme ”certată” și chiar dacă făceam mulți îi împrăștiam repede, pentru că nu mă simțeam în largul meu în prezența lor. Când am învățat să le înțeleg energia și să-i accept în viața mea, ca un mijloc de a obține ceea ce îmi doresc, de a valorifica oportunitățile care mi se oferă și nu doar ca ”un rău necesar”, lucrurile au început să se schimbe și banii încep să aibă în viața mea rolul potrivit ca venituri și cheltuieli, atât cât trebuie... ca să fiu mulțumită. Și lucrurile evoluează spre mai bine, de la o zi la alta.

Prestigiul poate fi, pe de o parte un lucru trecător, iar pe de altă parte, subiectiv. Este părerea altor oameni despre succesul tău. Acei oameni poate nici măcar nu cunosc bine domeniul sau, chiar dacă sunt experți, au o altă abordare a vieții și... pur și simplu nu îți înțeleg stilul și cum ai ajuns la el, fiind convinși că doar calea cunoscută sau calea lor, este cea bună sau corectă.  

Succesul...

Din momentul în care am decis să renunț la ingineria (care mi-a asigurat mijloacele materiale pentru a-mi crește în condiții onorabile copiii) și a mă întoarce la învățământ, pe care îl practicasem în primii ani de muncă, succesul pentru mine este urma pe care o las în inima fiecărui copil cu care lucrez.

Pentru a putea avea un asemenea impact am ales să nu lucrez în sistemul de învățământ convențional, așa că am început ca meditator și am trecut la home teacher, cu alte cuvinte profesor de... ”de toate”. Și aici apare o altă discuție, pe care o vom lămuri in continuare: Cum adică poți să predai de toate? Nu ești specializată în ceva? Cum se poate așa ceva? Și chiar ai rezultate bune?

Dar oare o învățătoare bună cum se descurcă excelent cu toate? Iar eu am avut un asemenea exemplu minunat în viața mea.

Deci, ca să fiu foarte bună la toate, nu m-am mulțumit cu experiența de la catedră și cunoștințele de inginer și limbi străine, cu talentul de povestitor și scriitor (datorat minunatei învățătoare pe care am avut-o) ci am devenit Trainer, apoi Coach, absolvind cursurile ”Train the Trainer” și ”Practitioner”, apoi ”Master NLP”. Pentru o scurtă vreme, după fiecare curs am testat cum ar fi să fiu trainer, de exemplu de vînzări, sau life coach... A funcționat, însă nu mi-a plăcut la fel de mult să lucrez cu adulții cum îmi place să o fac cu copiii. De ce? Pentru că un copil bine îndrumat va deveni un adult care nu va mai avea nevoie de training sau coaching, ci va alege dacă vrea să facă asta, pentru a crește mai mult și mai bine. În plus, iubesc spontaneitatea, imaginația, uneori chiar și încăpățînarea copiilor. Oare de ce credeți că eu am trei, ai mei?

Și oare mi-am atins scopul? Oare chiar am succes ca home teacher?

Pentru mine o confirmare suficientă a fost când o elevă cu care am lucrat doar un an (și era mult de recuperat) a luat nota 9 la bacalaureat la limba engleză, când un elev care a terminat clasa a patra mi-a spus ”Vă mulțumesc, pentru că m-ați ajutat cu lecțiile, am terminat anul cu foarte bine pe linie, fără excepție”, când o mămică mi-a spus după prima săptămână de lucru cu fiica ei ”V-am dat cu ... lei mai mult pe săptămână, pentru că fiicei mele îi place foarte mult să lucreze cu dumneavoastră.” Iar eu am bănuit că a făcut-o ca să nu mă piardă, pentru că negocierea dintre noi nu fusese inițial în favoarea mea. Ea nu știa însă că eu acceptasem pentru că având ocazia să cunosc fetița înaintea negocierii, mi-am dat seama că aș lucra cu plăcere cu ea, chiar și pe mai puțini bani decât mă gândisem... Sau altă dată, un tătic mi-a plătit o sumă, modică însă neașteptată, într-o săptămână de vacanță, ca să nu cumva să fiu nevoită să caut alți elevi și să nu mai am timp pentru copiii lui, cu care lucram deja de ceva vreme... Succes este și când la sfârșitul fiecărui semestru de școală primesc un mesaj de la un fost elev, care s-a întors cu familia în țara lui și îmi spune cum le mai merge, lui și fratelui și surorii lui, care mi-au fost elevi doi ani și cât de mult i-a ajutat ce au învățat aici.

În plus, pentru mine este succes când văd că acești copii, în marea lor majoritate, se împrietenesc cu lectura zilnică, cu scrierea caligrafică și corectă, cu abordarea logică a matematicii sau gramaticii, cu metode de învățare precum hărțile mentale sau cele 6 pălării gânditoare (gândirea laterală) și renunță treptat la simpla tehnică a memorării, indiferent că este vorba despre biologie, istorie sau geografie și chiar îmi cer să învățăm și alte limbi străine decât cele de la școală, dacă tot este ”atât de simplu”, cum zic ei... Observați că am zis simplu, nu ușor!

3.   De ce atâta pasiune pentru limbi străine și, mai ales la vârsta mea? La ce îmi mai folosesc toate astea când în cel mult doi ani aș putea fi pensionară?

Toate acestea fac parte din tabloul mai mare al viziunii mele despre o viață împlinită.

De aici vine și plăcerea de a aloca timp realizării obiectelor handmade, pe care aș putea foarte bine să le cumpăr, de aici și decizia de a-mi cumpăra din nou role, bicicletă și claviatură și a relua aceste activități. Cu rolele am bifat-o deja. De aici și dorința ca în acest an să învăț să înot. Mi-am comandat deja costum nou de baie și analizez ofertele cursurilor de înot...

Învăț acum lucruri, pe care mi le-am dorit mereu și nu am avut timp, mijloace sau curaj să o fac. Îmi doresc să îmi mențin sufletul tânăr, alături de elevii mei, așa cum făceam cu fetele mele, ascultând aceeași muzică sau privind aceleași filme împreună, când erau acasă.

Îmi place să-mi dovedesc mereu că sunt capabilă să mai depășesc încă o barieră pe care o credeam de netrecut cu ceva timp în urmă. Cred în capacitățile nelimitate ale ființei umane și am înțeles că doar propriile convingeri limitative m-ar putea împiedica să realizez ceva, iar cu acestea am învățat să lucrez și scap de ele imediat ce le identific, folosind un exercițiu de NLP, EFT (Emotinal Freedom Technique – Tapping) sau vizualizare creativă. 

De ce v-am spus toate acestea? 

Pentru că sunt printre voi unii care și-au pierdut entuziasmul sau nu au încă destul curaj să-și urmeze acele visuri ce ar părea ciudate celor din jur, așa cum sunt considerate ale mele. De unde știu? Pentru că am fost și eu în această categorie, mai mult timp decât mi-aș fi dorit, apoi am învățat că aceia care te iubesc, te susțin. Da, s-ar putea să ai prieteni și/sau rude care nu o fac ... Atunci nu-ți rămâne decât să-ți aduni curajul și să ieși din zona obișnuinței (de comfort) și să cauți alți oameni alături de care să-ți petreci cea mai mare pare din timp, acel tip de oameni cu care poți împărtăși liber orice vis, oricât de nebunesc ar părea.

Dacă îți dorești să-ți găsești întrebările potrivite, cu care să descoperi calea pe care simți că sufletul tău te îndeamnă să apuci, dacă ai nevoie de un exercițiu cu care să scapi de vreo teamă sau dacă pur și simplu vrei să înveți o limbă străină... cu ajutorul meu...

Mai ai ”puțintică răbdare”, până ce finalizez cursurile despre care ți-am vorbit. Ele vor conține și o parte de coaching, astfel încât să te susțină în depășirea eventualelor limitări mentale, dobândite ca urmare a unor experiențe nefericite. 

La sfârșitul cursului vei dobândi noi abilități de învățare pe care să le poți aplica în orice alt domeniu.