Din nou sărbători...

 

Hristos a Înviat!

Acesta este salutul pe care îl folosim, noi creștinii în aceste zile (unii dintre noi chiar 40 de zile, până la Înălțare, așa cum era datina în vremea bunicilor noștri dragi).

Dar dincolo de acest salut, chiar dacă îl spunem din toată inima, încredințați că este adevărat, ne-am făcut timp să ne gândim ce semnificație are acest eveniment, marcat de acest salut?

Nu, nu mă refer la seminificația religioasă, care este foarte clară, ci la cea spirituală, care este (în opinia mea) o cu totul ”altă mâncare de pește”.

Am făcut ceea ce era nevoie să fim pregătiți să ne ”reînviem” sufletul din ”noaptea minții” care ne copleșește atât de ușor în aceste vremuri pline de agitație și incertitudini?

”Păi, da, desigur!”, am putea răspunde repede. ”Am ținut post, ne-am spovedit, ne-am împărtășit”…

Toate bune și frumoase, însă în tihna casei tale, în fața oglinzii sau a paginii albe din jurnalul tău, te simți pregătit să renunți la încă un rând de convingeri negative, să te mai ierți pentru încă un lucru, să mai dai uitării încă o vină sau ranchiună care te macină?

Chiar și cei care abia au făcut cunoștință cu dezvoltarea personală știu deja că așa funcționează lucrurile: pas cu pas, etapă cu etapă, ”ca foile de ceapă”. Altfel toată lumea ar fi ”vindecată” într-o zi. Și unde ar mai fi lecția și care ar mai fi creșterea pentru care am venit pe această planetă?

După ce am făcut curățenie, am umplut frigiderul cu mâncare și ne-am invitat rudele la masa festivă… sau înainte de acestea… ori în loc de ele, ne-am amintit de curățenia și hrana minții și sufletului. 

Îmi vine inevitabil în minte: ”Dust if you must” (Fă curățenie dacă trebuie). Este titlul unui mic poem de Rose Milligan. Ea continuă: 

”... Dar n-ar fi mai bine

să pictezi un tablou, să scri o scrisoare,

să coci o prăjitură, să plantezi o floare,

să găsești echilibrul între dorință și nevoie?”

În săptămânile de post, mi se întâmplă să fiu întrebată la câte un magazin, dacă este în regulă că un anumit produs, pe care l-am solicitat, nu este de post. Răspund întotdeauna ”Păcat este ceea ce spui – dacă nu e o vorbă bună, nu ceea ce mănânci”, bineînțeles, asta dacă mănânci să-ți hrănești trupul nu să-ți satisfaci o simplă poftă de moment.

Nu are rost să detaliez aici cum țin eu post:  cât, de ce, cum încep, cum termin… 

Dacă citești Biblia ai să-ți amintești să ai un scop în postul tău, să începi cu o rugăciune și să închei cu o alta, de mulțumire.

Dacă alegi să vezi și partea practică, de detoxifiere a postului, pentru că, nu-i așa, ”un Tată iubitor nu putea să nu se gândească și la sănătatea fizică a copiilor Lui?”, atunci poți citi, în plus, despre postul intermitent și beneficiile lui. Oare crezi că ți-ar strica să oferi câteva ore în plus sau chiar o zi de odihnă sistemului tău digestiv? Și ce te-ar opri să începi și acest post cu o rugăciune, ca să simți că ai susținerea necesară pe perioada postului, dar mai ales să oferi sacrificiul tău, cât ar fi de modest, unei cauze?

Pentru documentare despre post, recomand din toată inima cartea ”Ghid de fasting pentru femei” de Dr. Mindy Peltz, https://bookzone.ro/carte/ghid-de-fasting-pentru-femei-bkz?

Cu siguranță și bărbații vor găsi sfaturi utile în ea sau ar putea apela la resurse destinate lor. De ce este o carte în special pentru femei? Pentru că abordarea este din punctul de vedere al sistemului hormonal.

Sau v-ar putea fi de folos și mai bine unul dintre pachetele de la Bookzone.

https://bookzone.ro/carte/pachet-gustul-unei-vieti-sanatoase-bkz?

https://bookzone.ro/carte/pachet-regaseste-ti-pofta-de-viata-bkz?

Dar și ca să ținem post și ca să ne facem curățenia mentală și spirituală periodică, uneori avem nevoie de ceva mai mult decât o rugăciune, oricât de sinceră ar fi ea. Și nu pentru că nu ne-ar fi ascultată sau nu am fi iubiți și susținuți, ci tocmai de aceea.

La prima vedere, poate părea paradoxal. Mie mi-a luat destul timp să accept, chiar dacă înțelesesem, că atunci când te rogi pentru răbdare, Dumnezeu îți dă ocazii de a o exersa și a o dobândi, nu ți-o oferă, pur și simplu ca pe o pastilă miraculoasă. La fel se întâmplă cu motivația, perseverența, puterea de a ierta și a ne ierta, cu îndrăzneala de a ne urma visurile mărețe sau capacitatea de a înțelege mersul lumii (Legile Univesale)...  

Acest ”ceva mai mult”, ca ajutor suplimentar, eu l-am găsit întâi în cărțile de dezvoltare personală, apoi în cursuri și programe, din care mi-am însușit tehnici valoroase ca : NLP sau EFT, care mă însoțesc și mă ajută permanent.

Însă chiar și dotată cu o asemenea trusă de unelte performante, uneori… rezultatele se lasă așteptate și chiar par că nu vor veni. Se întâmplă când dau peste vreo convingere negativă (contraproductivă) foarte veche ( la 64 de ani am unele de o vârstă respectabilă).

Dacă ești un sceptic, atunci când vine vorba de dezvoltarea personală, ai putea să sari imediat cu replica: ”Vezi că nici dezvoltarea asta personală, pe care atâta o ridici în slăvi cu fiecare ocazie nu funcționează mereu!? Cum nu ți-ai conștientizat încă toate problemele, în atâția ani de practică? Și dacă da, de ce nu le-ai găsit rezolvarea?”

Ți-aș răspunde că ai dreptate să întrebi așa ceva și aș completa: ”Câte una îți ia mai mult timp și perseverență să o cureți. S-a instalat așa de bine și comod (prin beneficiile secundare pozitive pe care ți le oferă) că nu se lasă dusă cu una cu două. Iar câte una, chiar dacă pare incredibil, nu am conștientizat-o încă.”

Cum e posibil? E pur și simplu mai ”dibace”! S-a ascuns așa de bine sub multe straturi de alte chestii la care am lucrat încât multă vreme nu o vedeam, deci nu ajungeam la ”rădăcina problemei”. 

Și uneori când o descoperi, nici nu-ți vine să crezi ce ai aflat, pare că nu are nici o legătură cauza- evenimentul și felul cum l-ai perceput, cu efectul pe care l-a avut asupra ta... ani de zile. E de mare folos în acele momente să-ți aduci aminte că atunci când ți-ai însușit-o erai un mic copil nevinovat, cu înceredere deplină în adulții din jurul tău, în intențiile, dar mai ales în priceperea lor.

În momente din acestea, cel puțin în primă fază, ajută cărți care sunt mai puțin practice (cu exerciții și metode) și mai mult împărtășiri de experiențe de viață, similare cu situația pe care o traversezi. Ai nevoie să știi că și alții ”și-au dat multă vreme cu stângul în dreptul și nu au reușit să se dea la o parte din propria cale”, dar că întotdeauna există speranță.

Aș recomanda oricare carte a lui Wayne Dyer, Og Mandino, parabolele (sau metaforele, cum vrei să le numești) de tipul ”Cine mi-a furat cașcavalul ?”, ”Lider fără funcție”, ”Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” și alte câteva, printre care și ”Tu ești muntele” – cineva a pomenit-o astăzi pe Facebook și a declanșat toată această revărsare de idei și cuvinte. Mie, cum cred că ați observat deja, nu-mi trebuie motive, ci doar pretexte – sau nici măcar atât, ca să mă așez la scris.  

Pentru că, da, în tot ”balamucul” ăsta eu am găsit alinare și rezolvare în SCRIS!

În ultimii ani i-am înțeles tot mai mult și mai bine impactul în viața mea, când a început să fie promovată ”Terapia prin scris”. O practicam de mulți ani și nu o înțelegeam complet. O făceam intuitiv, pentru că iubesc lectura și exprimarea prin povești. 

Acum pot spune cu mâna pe inimă: este terapie!

Pentru mine, dovadă sunt poveștile și romanele scrise, unele publicate deja:

https://carturesti.ro/carte/cele-13-seherezade-si-povestile-lor-3203188336

https://edituraquarto.ro/product/antologia-de-jad-acea-vara-fierbinte-vol-2/

https://edituraquarto.ro/product/antologia-de-jad-amurgul-amintirilor-vol-3/

și 

Pentru aceasta nu am încă un link, urmează să primesc exemplarele de la tipografie.

Și m-am tot gândit: ”Cum aș putea să fac scrisul mai plăcut pentru cei care nu sunt pasionați, însă ar putea beneficia de el ca terapie, simplă și la îndemână?”

Așa a luat naștere ”Jurnalul cu povești”.

Este modalitatea cea mai bună, pe care am găsit-o după îndelungă căutare și multiple încercări, de a-i face pe sceptici să se apropie mai mult de scris și să se bucure de beneficiile pe care le poate aduce în viața lor.

În acest jurnal, pe care l-am gândit ca primul dintr-o serie, am pus la un loc vreo câteva fascicule (booklets) introductive și o poveste, ca un mini-roman. Toate au ca scop demonstarea puterii vindecătoare a scrisului, o metodă atât de la îndemână, pentru fiecare dintre noi, dar atât de puțin valorificată!

Nu e nevoie să ai talent la scris. Stilul oricum se îmbunătățește prin exersare. Nu e neapărat necesar ca cineva să ajungă să citească ce ai scris, dacă nu-ți dorești.

În asta constă frumusețea procesului! Pui pe hârtie ideile frumoase sau supărătoare, obsedante sau întâmplătoare, ca să le scoți din minte, ca să nu-ți mai consume energia mentală plimbându-le prin creier ca într-un carusel perpetum. Le-ai dat voce, le-ai articulat, mintea s-a eliberat!

Apoi, recitindu-le, fie că o faci cu voce tare sau nu, obții claritate. Poți aborda problema din perspective diferite și soluțiile sunt mai ușor de observat.

Ca să fie totul mai atractiv, mi-am folosit abilitatea de a pune la un loc imagini și cuvinte, dobândită în crearea tablourilor mixed media și a așa numitelor ”Art journals”.

A rezultat o mapă/cutie, care în cazul primului volum se numește ”Cafeneaua cu povești” și conține câteva părți distincte:

1.    ”De ce un jurnal cu povești și nu o carte obișnuită” – argument introductiv

2.    ”Puterea vindecătoare a scrisului” povestire originală

3.   ”Întâlnire la cafenea” prima mea poveste publicată, în care personajele vorbesc despre terapia prin scris

4.   ”Cafeneaua cu iubire și caimac” – Prolog = povestea despre cafeneaua unde se desfășoară acțiunea poveștii principale și minunata persoană care o administrează, care include meniul cafenelei: 12 tipuri de cafea asociate câte unui capitol de poveste și cu câte o stare emoțională

5.  ”Cafeneaua cu iubire și caimac” – povestea originală, în 12 capitole, viața tulburătoare a Claudiei cu alegerile și deciziile dificile pe care viața i le pune în față.

6.    Un jurnal suplimentar, cu numele ”Jurnalul scrisorilor neexpediate” dotat cu un caiet, foi și plicuri, pentru a pune în aplicare terapia prin scris.

Am vorbit despre faptul că textele sunt pe suport de hârtie cu imagini de designer. Pe acestea le-am achiziționat de site-ul etsy.com, cu drept (licență) de utilizare în produse originale, fie ele fizice sau digitale. Singurul lucru neacceptat prin licență (și e normal să fie așa) este revinderea paginilor în formatul achiziționat. Te-am plictisit un pic poate, cu acest detaliu, dar ca autor respect munca celorlați creatori și nu mi s-ar fi părut normal să nu țin cont de drepturile lor, așa că nu mi-am pierdut timpul încercând să caut imagini gratis pe internet, neavând siguranța că sunt cu adevărat ”free”.

Sper ca imediat ce voi găsi o colaborare cu o editură sau direct cu o tipografie, aceste frumoase volume să poată ajunge la cei care și le vor dori.

Eu voi continua cu poveștile care se vor derula într-o librărie/ anticariat ori bibliotecă sau într-un magazin de cadouri, locații extrase, ca și cafeneaua, din romanul meu ”Dantelă de la îngeri”. Manuscrisul finalizat va ajunge în curând la editura Story Craft și sper că va vedea lumina tiparului în acest an.

Fiecare nouă poveste va însoți un nou jurnal suplimentar de genul celui cu scrisorile neexpediate. Va fi unul de recunoștință, unul de călătorie, altul de rețete și unul de cititor... În total am în plan vreo 14, incluzând unul pentru scriitori începători și unul pentru cupluri. Fiecare va avea un mic ”twist” față de cele mai cunoscute din domeniu, existente deja pe piață. Nu am pretenția să inventez sau să... reinventez roata, ci doar să-mi pun amprenta personală pe fiecare creație.

Pe curând, la lansarea primului Jurnal cu povești!