My little ”Wake-up call”
Salut! Uită, te rog, pentru un moment că astăzi e 1 Aprilie (ziua păcălelilor)! Ceea ce îți voi mărturisi în aceste rânduri nu are nimic de a face cu o păcăleală... E apropape ora 21. Azi a fost o zi în care oboseala fizică și o oarecare epuizare psihică și-au spus cuvântul și și-au cerut drepturile. Ieșind din casă dimineață, în drumul spre orele pe care le țin la un Before School, până la care călătoresc mai bine de o oră cu autobuzul, un moment de teamă și disperare, urmat de câteva ore de îngrijorare și incertitudine, m-au făcut să cred că organismul meu este pe cale să nu mă mai susțină. Mai am și acum privirea un pic încețoșată, dar simt nevoia să încredințez hârtiei aceste cuvinte, ACUM! (Voi printa textul să-l pot corecta/ edita înainte de publicare.) Sunt o persoană sănătoasă, mânânc regulat și nu fac excese, mă mișc (cât pot de mult) în aer liber, am realizat deja cele mai importante lucruri din viața unui om (familie: trei copii minunați, adică trei fiice stăpân...
