Prietena mea, Povestea, își respectă mereu promisiunea
Astăzi mi-am dat din nou întâlnire cu terapeuta mea preferată: Povestea. Cu sora mai mare, Povestea citită sau ascultată, pe care o numesc Romalinda, mă întâlnesc zilnic. Ea mă ajută să mă relaxez, când lucrez un obiect handmade, sau să-mi clarific ideile despre o nouă poveste sau roman la care scriu. Cu sora mijlocie, Povestea scrisă de mine, pe care am numit-o Persevera, mă întâlnesc aproape zilnic, cu rare excepții, lucrând împreună la un nou roman, complotând cu personajele, imaginând scene, revizuind, schimbând... și chiar luând-o de la capăt fără ezitare, dacă intuiția ne spune că ar fi potrivit. Cu sora cea mică, Povestea terapeutică scrisă din experiența mea, mă întâlneam rar, însă de când i-am conștientizat valoarea, am devenit foarte bune prietene și o numesc Terapina. (Este preferata mea, dar... Șșșt! Să nu mă dați de gol față de surorile ei mai mari!) Astăzi ne-am fixat o nouă întâlnire. Ne aflăm amândouă în camera mea. Ne-am așeazat rezemate comod pe canape...