PRIETENA MEA POVESTEA

Privesc pe fereastră la zăpada căzută peste noapte și îmi dau seama că nu are rost să insist în ideea de a ieși. Aveam de gând să fac o vizită la unul dintre ”magazinele de pietre” pentru o eventuală achiziție, în încercarea de a realiza niște modele noi de bijuterii care mi-au atras atenția pe internet în ultima vreme.  Mă tentează niște combinații inedite, cu ceea ce făceam eu până acum. Am constatat că, mai ales colierele, dar și brățările ”frivolite”, potrivite a fi purtate la ținute de vară, sunt ușor deteriorabile datorită contactului cu pielea transpirată. Am văzut modele interesante din mărgele de sticlă, perle sau argint (simplu sau aurit)în care aș putea integra partea centrală din dantela frivolite. Efectul (am făcut niște mici încercări) pare deosebit, iar problema rezistenței în timp este rezolvată. Am reprogramat vizita pentru o altă zi. Oricum sunt în vacanță săptămâna asta, așa că am un program flexibil. Între timp, bineînțeles că nu am avut răbdare și am comandat …...

Nici n-am apucat, așa cum am promis, să detaliez despre Jurnalul dăruit creatoarei de bijuterii (de care vorbeam în postarea trecută), că am primit  solicitarea să mai creez unul, contra cost. Mereu ezitam să fac acest lucru cu obiectele mele handmade și de câte ori eram întrebată, înainte de a mă gândi măcar, aveam pe buze răspunsul standard ”Nu le fac pentru bani. Nu trăiesc din asta. Sunt profesor...”. De data asta însă, primul impuls a fost să spun ”De ce nu?” Și ai putea să te-ntrebi: ”Ce s-a schimbat?” Răspuns evident: Eu, bineînțeles!  Se pare că odată cu exercițiul EFT pentru slăbit, am eliberat ultimele piedici din calea prosperității, care tot încerca să vină spre mine, iar eu tot îi puneam în față bariere. Și pentru că jurnalul conține o poveste depre puterea terapeutică a scrisului, care este potrivită când destinatarul este o doamnă, am decis că ar fi potrivit să am pregătită o poveste, tot despre puterea terapeutică a scrisului, dar pentru un benefic...

Două duminici... Una, ultima din luna ianuarie, la o lansare de carte cu povestiri despre relații toxice cu narcisiști... Cealaltă, prima din februarie, la un atelier de creație de bijuterii... Și de fiecare dată, ajunsă acasă, caut pe Youtube ceva muzică sau filme... ca să petrec un pic de timp ”de trecere” înainte de a mă întoarce inevitabil la citit și/sau scris. Mă mir, dar... nu prea tare, când în căutările mele mă ”împiedic” adesea de tot felul de videoclipuri sau podcasturi care dezbat tema din mintea mea... Devin mai atentă la ce am căuat și îmi dau seama că i-am sugerat soft-ului din spatele motorului de căutare ce mă preocupă. Se pare că am rămas ancorată în ”tema zilei” mai mult decât mă așteptam. Dincolo de orice altceva, înțeleg că mintea mea ar vrea să clarifice și să aprofundeze, nu numai aminirea evenimentelor, dar și sincronicitățile care le-au urmat și, mai ales, emoțiile mele legate de toate astea. Încerc să mă distrag cu treburi casnice și să revin la po...