PRIETENA MEA POVESTEA

  ”Nu știu alții cum sunt,…” dar eu, de când am auzit prima dată de calendarul advent am fost fascinată. Să pui la un loc o numărătoare inversă, cu surprize plăcute, adică emoția așteptării și bucuria descoperirii, mai ales dacă este împărtășită cu cei dragi, mi se pare un lucru valoros. Totuși… nu mă mulțumesc simple mesaje care îndeamnă la acțiuni pozitive sau un dulce zilnic. Mi se pare prea mare efortul de a construi 24 de cutiuțe și ceva interesant în care să le pui (o poșetă, un geamantan, o căsuță, o copertă de carte…) pentru a descoperi în interiorul lor ceva cu încărcătură emoțională... potrivită pentru copii.  Da, au apărut calendare advent scumpe, cu bijuterii, cosmetice sau mai știu eu ce… însă eu vorbesc de cele făcute (handmade) și dăruite celor dragi, la un buget abordabil pentru oricine. Și apoi toată munca asta de printat, trasat, tăiat, lipit, decorat… mă reține zile întregi de la scris. Cum să unesc eforturile? Vă spuneam în postarea trecută că am sc...

  În momentul în care m-am așezat la birou și am deschis documentul, să pregătesc povestea de postare, mi-a venit ideea să-i dau subtitlul ”buturuga mică… răstoarnă carul mare”, dar pentru   că nu vreau să aibă conotație negativă… ca și cum s-ar fi întâmplat un dezastru, ba chiar țintesc sensul opus, i-aș zice mai bine… ”N-aduce anul, ce aduce clipa”. În ultima vreme manifestarea și sincronicitățile funcționează tot mai bine în viața mea. De fapt, cred că au funcționat mereu, doar că acum sunt conștientă de ele și mutând accentul pe gânduri pozitive… se întâmplă mai mult lucruri bune decât… nu prea. Bazându-mă pe observația asta și având deja dovezi concrete cu reușita programului de slăbit, la începutul săptămânii, când am intrat în vacanță, mi-am zis:  ”Săptămâna asta rup munții cu scrisul la roman !”. Să vă spun cât am scris la el? ”Nada de nada!” Însă… sunt mai mulțumită decât am fost vreodată, în cursul acestui an, de sporul avut la scris. Nu, nu mă cont...