PRIETENA MEA POVESTEA

Prietenul meu, Universul Aurora își dădu seama că trecuse ceva vreme de când mergea... așa, fără țintă, pe   cărarea ce șerpuia printre pâlcurile răzlețe de copaci. Cerul părea pregătit de ploaie și un vânt rece îi aducea mereu șuvițele de păr peste față. Se apropia seara și uitându-se în jur nu descoperi nici cel mai mic indiciu de adăpost pentru noapte. Se strădui să-și amintească de unde plecase și încotro se îndrepta, sau măcar de câtă vreme se afla pe drum, dar mintea îi părea la fel de încețoșată ca cerul care parcă tot cobora spre ea ca și cum ar fi avut intenția să o strivească. Începu să grăbească pasul deși nu avea nici o logică, pentru că nu știa către ce fugea, însă simțea că vrea să fie cât mai departe de acel loc. După o vreme, când fu nevoit ă să se oprească să-și recapete suflul normal, aruncă o privire în spate și i se păru că acolo cerul se înseninase și parcă o îndemna să se întoarcă. După câteva momente de ezitare decise totuși să-și continue drumul. Gândul care...

  De când m-am trezit îmi umblă prin cap melodia asta pe care n-am mai ascultat-o de multă vreme. Parcă și uitasem că există. Și atunci... de unde până unde? Pare că Mintea mea atât a așteptat: o întrebare, cu care a intrat pe teritoriul ei favorit: găsirea de soluții, bazate pe experiența ei de atâta amar de ani...60. Și a început să-mi aducă în actualitate preocupările mele din ultimele zile, de vacanță, susurându-mi în ureche cu blândețe și chiar cu un ton ghiduș: - Lasă că te uiți în fiecare seară la cel puțin un film despre prietenie și iubire, că postezi pe grupul tău de Facebook citate sau poze despre pr ietenie, da ’  dacă stăm bine și ne gândim, adică eu - că asta e treaba mea, găsim în programul ultimelor zile mai multe webinarii și lecții audio despre relații, la care știi bine că întotdeauna îți zici întâi că nu te interesează, pentru că nu ești într-o relație, apoi sfârșești prin a fi atentă și a lua notițe, așa cum ești obișnuită, să iei totul în seios. Ce te fac...