Jurnalul dimineților unei femei cu... minte (2)
2_Oglinda Aurora se a ș eaz ă pe scaunul din fa ț a oglinzii, cu peria de p ă r î n m â na dreapt ă . Î ș i alunec ă palma stâng ă u ș or pe luciul mesei de toalet ă, gândind: ” Cât de mult ș i-a dorit acest loc al ei, nu doar de î ngrijire sau machiaj, ci ș i de introspec ț ie. Ș i iat ă c ă acum, la 62 de ani, în sfâr ș it îl are.” A sim ț it mereu c ă oglinda î i este o prieten ă adev ă rat ă , sincer ă . Î ș i trecu vârfurile degetelor peste luciul oglinzii ovale cu ram ă sculptat ă elegant ș i spuse: -Draga mea prieten ă , te-am neglijat o vreme. Nu am mai vrut s ă v ă d adev ă rul pe care ș tiam c ă mi-l vei pune în fa ță . Am sperat proste ș te, c ă ceea ce refuz s ă v ă d, s ă accept ca real... s-ar putea, cumva... printr-o minune... s ă se schimbe la loc în ceea ce era... mai pl ă cut de privit c â ndva. - Eu te-am a ș teptat mereu r ă bd ă toare, s ă alegi când vei vrea s ă ne sf ă tuim din nou. Se pare c ă acum este acel mom...