Curiozitatea_Mica mea prietenă imaginară
Cei mai mulți copii au un prieten imaginar în copilărie, însă nu toți vorbesc despre asta, apoi cresc și... uită. Pe prietena mea o cheamă Curiozitatea, a crescut odată cu mine și nu ne-am despărțit nici acum. Mi-a fost alături de când îmi aduc aminte. La început nu-mi doream prietenia ei pentru că mă băga în tot felul de belele. Am auzit adulții spunând mereu: ”copiii sunt curioși”, dar eu eram un fel de ... ”culme a curiozității”. Una dintre primele exagerări de care îmi amintesc a fost să scobesc plastilina de la sigiliul televizorului proaspăt achiziționat de părinți. Era prin 1964... cred. Apoi mama îmi povestea că pusese pene de găină la prize ca să nu-mi mai bag degetele prin ele. De ce-mi era frică de găini? Se pare că abia începusem să merg, când avusesem un mic conflict cu cocoșul vecinilor încercând să prind un puișor... tot Curiozitatea bat-o vina! Chiar dacă eu aș fi renunțat la ea la început, până ce i-am văzut și părțile bune, se pare că ea nu era dispusă să re...