PRIETENA MEA POVESTEA

  Hmmm… n-a durat prea mult până la un alt moment de inspirație. N-ai citit poveste de pe 20 iunie? Nu-I nimic, nu-ți fie teamă, n-o fură nimeni de pe blog. E aici! Te așteaptă, când va fi momentul să ai nevoie de mesajul ei. Astăzi am terminat de decorat dosarul în care vreau să pun toate notițele, scrise de mână sau în calculator și printate, pentru romanul ”Dantelă de la îngeri”. Am început să pun la un loc ce am scris: rezumate, planuri de idei, fișe de personaje, capitole întregi… și mi-am dat seama că am început urmând un model, al ”fulgului de nea” și la un moment dat m-am lăsat dusă de inspirație și am scris și am scris… Inițial am fost mulțumită de ce a ieșit. Nu e rău de loc. Apoi mi-am amintit că nu am respectat exact ultimele etape: lista scenelor și planul pentru fiecare. Am considerat că sunt în rezumatul detaliat pe mai multe pagini și … în mintea mea. S-a dovedit că nu e suficient. Știu bine ce, cum și unde vreau să se întâmple în roman, dar așa cum am învățat d...

  Am spus adesea că ideile de povești îmi vin din cele mai mărunte lucruri ce se întâmplă peste zi. Poate unora dintre voi încă vă vine greu să credeți. Poate voi vă luptați adesea cu a pune într-o formă acceptabilă o idee pe hârtie și nu înțelegeți cum ar putea fi simplu pentru cineva care nu este nici pe departe genial, așa ca mine. De unde știu că vă mirați? Pentru că foarte puțini au înțeles că nu am teama de a vorbi în public, una dintre cele mai mari frici ale oamenilor, din câte am citit. Nu știu de unde a venit asta, însă chiar la vârsta de 6 ani, fiind nou sosită în grădiniță cu puțin înaintea serbării, îndelung pregătite de ceilalți, eu am urcat pe scenă, în costum popular și am cântat o melodie a Angelei Moldovan și am spus o poezie, Mi-a părut rău că nu am putut face parte din poveste (se prezenta ”Ursul păcălit de vulpe”), dar doamna educatoare s-a gândit că era prea târziu să intervină, pentru a nu-i încurca pe ceilalți copii. Și așa a fost pe toată durata școli...