Despre visuri împlinite

De ceva vreme mă încăpățânez să învăț limba turcă. La început a fost o simplă provocare. Trebuia să fie ceva nou, interesant și destul de dificil ca să merite atenția mea, iar această limbă a bifat toate căsuțele. Treptat a început să-mi placă mai mult decât mă așteptam. Mă surprind și mă bucură momentele în care îmi dau seama că încep să o-nțeleg, nu doar să o cunosc. De aceea îmi aleg câte un serial, care pare destul de interesant, dar nu prea dur și ascult... zilnic, cel puțin 30 de minute, cu maximă atenție. Uneori pun subtitrarea în limba engleză, alteori încerc fără subtitrare. Cu subtitrare în limba română aș fi tentată să citesc și nu m-aș mai strădui să înțeleg. În plus, pentru că nu-mi place să depind de orarul și reclamele de la TV, urmăresc serialele pe internet, iar cele cu subtitrarea în limba română sunt destul de prost traduse. Mai mult mă-ncurcă. După ce înțeleg ce se-ntâmplă în poveste, uneori caut sfârșitul, alteori prefer să mi-l imaginez, trec la un nou seria...