Jurnalul dimineților unei femei cu... minte (1)

1_Logica și Intuiția

Cele două o privesc pe Aurora foindu-se de pe o parte pe alta, încercând să doarmă. Dar gândurile nu îi dădeau pace. Încerca să găsească un rost în felul cum evoluau lucrurile în ultimele săptămâni,  dar era tot mai derutată.

Cele două se așezară la sfat: 

Intuiția: Ți-am spus că nu există coincidențe, ci numai sincronicități!

Logica: Tot îmi vine greu să te cred, dar trebuie să recunosc, de data asta ai argumente destul de solide...

Intuiția: Abia acum ești tu dispusă să le iei în seamă, că ele au fost valabile mereu. Sau mai bine să recunoaștem că abia acum nu prea mai ai pe unde să scoți cămașa.

Logica: Eh, nici chiar așa, să nu exagerăm. Să revenim cu picioarele pe pământ!

Intuiția: OK. Revenim! Să recapitulăm deci... de ceva vreme se gândește tot mai mult că îmbătrânește și este singură...

Logica: Da, dar nu este cu adevărat preocupată de singurătate, pentru că este o femeie foarte inteligentă, activă, are multe preocupări și pasiuni...

Intuiția: Și cu cine împărtășește toate astea? Simte bucuria doar pe jumătate pentru că nu are pe cineva care să se bucure cu ea, să se bucure sincer pentru ea...

Logica: Și atunci ai venit tu repede cu idei, care mai de care mai... crețe...

Intuiția: Văd că ți-e încă greu să recunoști că le-am potrivit perfect. Întâi i-am împins în față în lista de cărți audio, pentru care tocmai ”întâmplător” a făcut o pasiune, ”Arta subtilă a seducției”, apoi i-am scos în drum reclama la cartea ”Relația perfectă”, iar în seara asta am adus așa ”de nicăieri” în lista de filme de pe youtube ”Accidental husband”.

Logica: Și uite așa i-ai furat somnul și îi dai iar speranțe... Și dacă nici de data asta nu se împlinesc?

Intuiția: Dacă m-ar fi ascultat de prima dată și-ar fi împlinit visul de la început, 

însă tu ai profitat de prima încercare nereușită, din care ea ar fi trebuit să înțeleagă ce i se potrivește și ce-și dorește cu adevărat, iar tu ai convins-o că dragostea romantică există numai în cărți și filme și ai împins-o să se mulțumească cu o relație de conveniență.

Logica: Relație care era perfectă, cel puțin ”pe hârtie”, trebuie să recunoaștem... vârsta, profesia, gusturile... totul indica o compatibilitate ridicată și ai văzut ce copii reușiți au avut.

Intuiția: Este singurul lucru pe care nu-l pot contrazice. Dar i-a luat mult efort de una singură să o scoată la capăt. Ceea ce ar fi putut fi evitat. Apoi i-am scos în cale o altă variantă a poveștii romantice la care visa.

Încă mai visează la ea, pentru că personajul principal din romanul pe care-l scrie este exact ca acel tânăr îndrăgostit de ea, pe care ai îndemnat-o să-l îndepărteze pentru simplul fapt că era mai tânăr. Dar ea este un spirit tânăr și avea nevoie exact de el ca să o înțeleagă...

Logica: Dacă rămânea cu el nu ar fi întâlnit ceea ce EA numește marea ei dragoste.

Intuiția: Pe care tu ai împins-o în față la fel ca înainte, pe baza ”compatibilităților”... vârstă, statut social, profesie, gusturi... deja mă apucă somnul de plictiseală numai cât le enumăr. Nici o ”scânteie... chimie” ceva... decât iluzii deșarte, alimentate de un om cu un EGO cât Casa Poporului, care a lăsat în urmă un suflet pârjolit.

Logica: Ei, hai, să nu exagerăm. Au avut o relație aventuroasă și spumoasă, iar intimitatea a fost... de vis...

Intuiția: Ce folos dacă nu a durat? Și nici nu a fost sincer până la capăt?

Logica: Și tu crezi că toate cărțile și filmele și gândurile pe care i le servești la mic dejun, prânz și cină, ba și cu desert (sub forma înscrierii pe site de dating), o să o mai poată convinge că merită să mai încerce după 3-4 mari nereușie și la vârsta asta, la care altele sunt bunici, fac zacuscă și croșetează botoșei?

Intuiția: De ce refuzi să înțelegi că ea nu este făcută pentru asta, că are cu totul altă misiune și un partener care să o iubească este singurul ingredient care lipsește din rețeta fericirii ei?

Logica: Adică vrei să spui că le-a rezolvat pe toate? Bani, casă, carieră... Din câte știu eu mai are de lucru la fiecare.

Intuiția: Da, orice om, care vrea să progreseze, lucrează la astea permanent. Da’ tu iar te faci că uiți diferența dintre îmi place/îmi doresc versus am nevoie.  Tot ce face acum, face din plăcere, nu mai are neapărată nevoie.

Așa că se poate concentra pe a deveni partenera ideală pentru partenerul pe care l-a visat toată viața.

Logica: OK, să presupunem o clipă că asta chiar se întâmplă. Câți ani crezi că le mai rămân?...

Intuiția: La media de vârstă actuală, pentru oameni sănătoși, cel puțin vreo 15-20. Dar chiar și dacă ar fi doar vreo 2...5 sau 7... ar fi suficienți ca experiență de viață, ca împlinire...

Logica: Și dacă se întâmplă să ”plece” el primul... și ea să mai râmână pe aici mai mulți ani? Nu va fi mai dureros să-l piardă decât să nu-l aibe?

Intuiția: Asta e chiar cea mai mare prostie pe care o poți spune. Dacă le-ar fi dat oamenilor să trăiască așa, lumea ar fi un loc teribil de plictisitor și nici un suflet nu cred că și-ar mai dori această experiență pământeană.

Logica: Zici tu?

Intuiția: Da. Așa că îți propun un târg. Las-o de data asta să meargă pe mâna mea. Ai condus ostilitățile vreo jumătate de secol, dă-mi și mie măcar aceși ani câți or mai fi ...5...10...25...

Logica: Și zici să stau deoparte complet? Sau doar...

Intuiția: Da, cred că lucrurile vor funcționa spre binele ei doar dacă nu te mai amesteci de loc.

Logica: Și eu ce fac? Plec în vacanță? Știi bine că nu se poate.

Intuiția: Da, desigur că știu. Ai nevoie să rămâi activă și în formă, dar poți să te ocupi de celelalte domenii ale vieții ei și să lași relațiile pe seama mea.

Logica: Vrei să mă tragi pe sfoară! Știi că toate aspectele vieții se întrepătrund... se influențează...

Intuiția: Eu nu vreau decât să o lași să mă asculte în momentele când ia deciziile, să nu mai ezite luând în calcul toate ipotezele tale ci să aleagă cu inima, așa cum o îndemn eu.

Logica: Bine, m-ai convins să o fac... dar totuși, mie ce-mi iese din asta?

Intuiția: Ești incorigibilă!

Logica: Și mă mândresc cu asta!

Au izbucnit amândouă în râs, au dat mâna și au pecetluit înțelegerea, apoi s-au îmbrățișat.

Aurora își găsi în sfârșit o poziție comodă și parcă mintea se mai liniștise. Reuși să adoarmă și începu să viseze...

Va urma...