Jurnalul dimineților unei femei cu... minte (3)

3_Harta

Erau momentele dinaintea somnului și Aurora își făcea ”meditația cafelei”. Ai putea să fii surprins auzind de cafea înaintea culcării, însă nu este vorba de a bea cafea, e doar o metaforă pentru rememorarea momentelor plăcute ale zilei care se încheie. Ce faci? Stai relaxat și îți amintești cum ai ajutat azi (cu un sfat, niște bani sau activitate de voluntariat) pe cineva care are un țel asemănător cu cel pe care tu îți dorești să-l atingi cât mai curând. Nu-i uiți, bineînțeles, nici pe cei de la care ai primit tu ajutor. Te bucuri pentru toate astea și mergi mulțumit la culcare, fiind convins că ai plantat azi semințelele pentru un mâine mai bun.

Aurora încheie meditația și își amintește zâmbind că astăzi a dat peste niște postări despre acest ”Sistem al semințelor” sau al ”Șlefuitorul de diamante”, cum se mai numește și i-au venit în minte momentele în care a cunoscut ea acest sistem. ”Hotărât lucru, intuiția mea este deosebit de persistentă și activă. Dacă aș fi învățat să o ascult mai devreme... nici chiar acum nu am mereu încredere totală în ea”, își spuse Aurora. De atâtea ori am cumpărat o carte, am urmărit un film, am fost la un curs... așa... ”Pentru că am simțit că ar fi cel mai bun lucru de făcut” și ar fi fost, însă uneori cartea, caietul de curs sau vreo replică din film notată pe agendă au rămas uitate pe un raft de bliotecă ... chiar și ani de zile, până când o sincronicitate (eu nu cred în coincidențe) mi-a pus în față ceea ce au făcut alții cu acel material, punându-l în practică. Așa s-a întâmplat și cu cartea ”Șlefuitorul de diamante”, care stătea de ceva timp pe un raft, începută, răsfoită, dar nu citită și nici pe departe înțeleasă.

Când a auzit că există un curs bazat pe această carte și a simțit că empatizează cu persoanele care îl susțineau, a avut întâi imboldul de a se duce. ”Apoi a început ”analisys- paralisys”, își amintește Aurora cu tot felul de argumente pro: din orice lucru ai ceva de învățat, acum ai timp, de ceva vreme te simți oarecum blocată în metodele pe care le aplici și nu-ți rezolvă toate problemele... și contra: dacă nu ai avut răbdare să citești cartea înseamnă că nu e pentru tine, nu ai bani pentru asta acum, ai făcut destule cursuri...”. Aproape renunțase, însă totuși s-a înscris, nefiind prea convinsă. Apoi pur și simplu a câștigat la tombolă taxa de participare, lucru extrem de rar în viața ei. Asta a făcut-o să creadă că TREBUIE să participe.  

”A fost o experiență deosebită din toate punctele de vedere: cursul a fost foarte practic, plin de metode cu aplicare imediată, teoria destul de ușor de înțeles, însă mult, mult... mai greu de acceptat, pentru că te face pe deplin responsabil de tot ceea ce ai în viață.” Aurora nu simte că se laudă atunci când spune că este o persoană responsabilă și și-a luat viața în propriile mâini, făcând față cu succes unor perioade extrem de dificile. În plus auzise deja de mult, de la Jim Rohn, despre legea plantării și recoltării ”Ce semeni aceea vei culege!”. Se împăcase chiar cu detaliile ideii prezentate de Jim Rohn ”uneori va fi secetă, unele semințe vor cădea pe sol infertil, pe unele le vor mânca păsările...” și totuși... aici semințele căpătau alt sens, mai profund și mai concret. Cel mai tare o speriau semințele negative pe care le plantăm permanent, fiecare dintre noi, dar mai ales cele plantate în trecut, care ar urma să rodească dacă nu faci nimic în privința lor. Imaginea unei ghinde transformate în stejar asociată cu semințele negative i-a dat adevărate coșmaruri în primele zile, pînă ce a înțeles că nu e neputincioasă. 

Așa cum poate planta semințe bune pentru viitor, poate tăia din rădăcină, măcar o parte din plantele ce au început să rodească din semințele ”rele” din trecut, până nu ajung ”stejari”.

Și cel mai bun moment să începi, ca întotdeauna,  este chiar azi!

Aurora ar fi crezut, înaintea acestui curs, că nu mai sunt prea multe metode practice de creștere și dezvoltare pe care nu le știe sau aplică, stăpânind deja destul de bine practica EFT și NLP. Și totuși erau momente când nu găsea soluțiile cele mai simple sau rapide pentru a rezolva o situație. Da, era de acord cu răbdarea în aplicarea unei metode, însă doar atunci când șansele de reușită erau reale. În metoda semințelor a găsit această siguranță. 

A fost ca și cum avea deja în stăpânire un teritoriu plin de comori (ființa ei și lumea în care trăiește), avea ustensilele cu care să ”sape după comori (inteligență, voință, curiozitate, instruire, curaj...) nu-i lipsea nici măcar ”Harta Comorii” (tehnicile de dezvoltare personală pe care le stăpânea deja), însă tot ce-i lipsea era ”Legenda hărții”.  

Și așa, pas cu pas, lucrurile au început să se așeze și în plan financiar și în planul relațiilor de familie și al celor de prietenie. Da, mai este tot timpul câte ceva de lucru. Recunoști asta, mai ales când te lovește direct în față o creangă dintr-un ”stejar”, care nici nu ști de unde a apărut și de când era acolo... o sămânță uitată de mult... și așa îți amintești că mai ai mult de ”plivit” după atâția zeci de ani de plantat și bun și rău fără dicriminare, dar mai ales inconștient.

”Probabil că rezultatele ar fi putu fi mult mai bune” își spune Aurora pe un ton nostalgic, însă fără pic de ranchiună, dar încă plătește polițele vechilor obiceiuri de gândire, chiar dacă acestea scot capul la lumină din ce în ce mai rar și mai timid. Orice regulă strictă sau absolută i se pare o constrângere și se străduiește din toate puterile să se abată de la ea, fără să facă rău altora, dar adesea își face chiar ei un deserviciu.

La ”Sistemul semințelor” a auzit expresia care este pentru ea precum ”pânza roșie pentru un taur” : ACEASTA ESTE SINGURA METODĂ CUNOSCUTĂ CARE FUNCȚIONEAZĂ, DĂ REZULTATE PREVIZIBILE, TOTDEAUNA!”.

Îi place ideea de individualitate, unicitate însă și de diversitate și nu este la fel de prietenă cu uniformitatea și mai ales ci ideea de ”Panaceu” (”panaceu universal” am aflat că e un pleonasm). 

”Așa sunt eu, un pic Toma Necredinciosul, iar asta mi-a adus mai multe beneficii decât pagube până acum”, își spuse Aurora dându-și o șuviță de păr de pe frunte cu un aer nonșalant. ”Prefer să-mi păstrez această, linie subțire de mov, în comportamentul meu tot mai alb...” mai adăugă ea zâmbindu-și complice.

Totuși simțise o oarecare părere de rău că atitudinea ei o oprise să pună în practică un obicei ce părea să dea rezultate foarte bune la cei din comunitatea ”Șlefuitorilor”, acel minunat ”carnețel” zilnic. Analizase apoi mai îndeaproape reținerea ei și își dăduse seama că ”se acunsese un pic după cireș”. Nu era nevoie să creadă că metoda funcționa tot timpul și peste tot, ci doar să o aplice acolo unde avea nevoie și să constate, la prima mână, dacă vrea să continue sau nu. În plus, faptul că nu credea total într-o metodă nu o oprise până atunci să-și ia ceea ce i se potrivea din fiecare. Acum însă... și-a dat seama: ”ținerea carnețelului însemna scris în fiecare zi, iar ea scria doar când se simțea inspirată. Asta însemna să-și piardă și ultima scuză folosită pentru a nu-și finaliza romanele, când de fapt, ceea ce o oprea era frica de a fi judecată și, chiar mai mult, teama de a se afla în centrul atenției dacă ar fi avut un mare succes. 

Ca să corecteze această abatere de la practică, a reînceput să frecventeze comunitatea ”Șlefuitorilor”, de care se depărtase o vreme. De la ei și-a luat o nouă ”gură de oxigen” în fiecare săptămână și uite așa, cătinel- cătinel, dar fără alte opriri și poticneli a ajuns și la lansarea primului roman.

”Va trebui să pun curând pe hârtie emoțiile trăite în acea seară. Totul a fost atât de intens și atât de minunat de frumos și de ... exact ca în vizualizarea, învățată de la Lisa Nichols, pe care am practicat-o atâția ani...!” își spuse Aurora încântată. ”Am acolo material de meditația cafelei pentru multe zile sau chiar săptămâni”.

Aurora se întinse, stinse veioza, își puse mâna sub obraz și adormi așa, în poziția ei favorită, cu zâmbetul pe buze, gândind cu ultimele momente de luciditate ”ce ți-e și cu semințele astea...”.

Va urma