Capitolul 1 – Jurnalul ”Morning pages” (Paginile de dimineață)

Motto: To write or not to write the ”Morning pages”?

(Să scriu sau să nu scriu paginile de dimineață?)

Chiar ieri mă gândeam că am funcționat mulți ani… aproape prea mulți, pe principiul ”TREBUIE”!

Nu e greu să ajungi la situația asta când ești un copil curios și plin de imaginație, cu o mamă autoritară, cu o personalitate puternică. Ți se pare că soluția cea mai simplă este să te retragi în cochilia ta și să spui ori chiar să faci ceea ce ți se cere, atât timp cât nu ai de ales, iar ceea ce îți dorești… rămâne un vis, din ce în ce mai îndepărtat.

Trist este că la un moment dat nu mai știi dacă meriți să-ți împlinești visul sau dacă mai ești în stare să-l realizezi. Sunt momente cînd te faci că l-ai uitat sau că nu mai contează pentru tine, doar ca să nu mai fie atât de dureroasă renunțarea. Dar e numai o încercare de evitare, care ajută pe termen foarte scurt.

Ai venit pe lume cu acel vis gravat adânc în inima ta și … dacă ai avut norocul să-l înțelegi destul de devreme în viață, nu ai nici o șansă să-l abandonezi fără consecințe importante. Însă până îți faci curaj să revii la el, trăiești într-o continuă frustrare.

Ba chiar unele convingeri și obiceiuri, dobândite pe vremea cînd încercai să dai uitării frumosul tău vis, îți pun piedici și după ce începi să te îndrepți cu hotărâre spre realizarea lui. Dar măcar acum știi că nimic nu te mai poate opri, chiar dacă durează mai mult decât credeai și e mai greu decât îți imaginai.

VISUL MEU? Să fiu SCRIITOR!

Traseul meu? O grămadă de ocoluri, pași înapoi, stagnări… mici reușite sporadice…

În cea mai mare parte, toate acestea au fost favorizate de ”legea lui Trebuie” : ”Trebuie să ai diplomă în domeniu”, ”Trebuie să ai X ani de experiență”, ”Trebuie să ai relațiile potrivite, să aparții comunității…”, ”Trebuie să urmezi modelul Y”, ”Trebuie să ai Z lei de investit”….

Da, destul de multe cărți și cursuri mi-au fost de folos. Exersarea îndelungată și expunerea pe blog sau prin publicare în volume colective au fost și ele de ajutor.

Dar foarte greu mi-am dat voie să accept ceea ce începusem să văd: că am ajuns să-mi doresc să fiu cea mai harnică și pricepută găină din ogradă în timp ce aveam aripi de vultur.

Hmm, dragul meu cititor, mi te imaginez pufnind la ”lipsa mea de modestie”. Da, te înțeleg. Dacă ai știi ce greu am aruncat de pe umeri penele de găină cu care m-am acoperit an de an, până ce aproape uitasem de existența aripilor de vultur de dedesubt? Și tot mai sunt zile în care îmi vine să… cotcodăcesc și să scurm după râme… doar că acum îmi revin repede, un mă mai las dusă de valul obișnuinței.

Unde vreau să ajung cu asta ?

Fiecare dintre noi este special în ceva. Unii au bucuria să descopere asta devreme în viață, alții mai târziu, dar nu se lasă descurajați de timpul pierdut. Unii au dorința arzătoare să-și urmeze calea și nimic nu-i poate opri, alții se tem de … aproape orice și… renunță.

Și deși pe de o parte în ”minunata industrie” a dezvoltării personale ni se spune că suntem unici, cele mai multe rețete de succes se recomandă ca fiind universal valabile, pentru oricine, în orice situație.

Pastila asta cu ”numai așa se face” sinonim cu ”așa trebuie” am înghițit-o și eu ani la rând. Și nu numai atât. M-am considerat mai puțin inteligentă, ambițioasă, curajoasă … pentru că nu am fost în stare să mă conformez regulilor impuse de majoritate.

De aceea am încercat să adopt tot felul de rutine de dimineață, inclusiv ”Morning pages”, ”5 a.m. club” sau alte asemenea… M-am străduit să scriu zilnic după un program fix… Am simțit nevoia să învăț structura în trei acte a romanului contemporan… am participat la ”Sprinturi” de scris sau Ateliere de creație… Să învăț să fiu la fel de bună…

Din toate am dobândit cel puțin câte o idee valoroasă, însă în momentul în care începeam să nu mă mai simt în largul meu, credeam că eu sunt ”problema”. De fapt, nu exista nici o problemă, decât faptul că simțeam cum mă pierd și nu mai sunt autentică, încercând să mă încadrez, să mă ”aliniez”.

Așa că m-am desprins încet-încet. Da, chiar dacă am 65 de ani, nu mă grăbesc!

După ce am încetat să mă mai acuz de comodă, îndărătnică sau fricoasă… ori că nu am studiat destul, că nu am încercat de suficient de multe ori… Mi-am construit propriile reguli, care nu deranjează pe alții, însă mi se potrivesc mie!

Auzim adesea în cursuri, mai ales în cele destinate persoanelor creative că ”învățăm regulile ca să știm să le încălcăm”, dar dacă nu ne luăm inima-n dinți să o facem, nimeni nu ne dă permisiunea, pentru că pentru cei mai mulți ordinea reprezintă siguranță. Doar că regulile stricte inhibă creativitatea. E ca și cum încercăm să obținem rezultate diferite făcând lucrurile la fel (ceea ce Einstein a declarat ca fiind nebunie).

În drumul spre propria cale, am aflat că ”Night owl”, o persoană care are mai multă energie la sfârșitul zilei, chiar este o chestie reală și normală (vezi cartea ”De ce dormim ?” de Matthew Walker), nu doar o scuză de leneș sau un moft. Ca urmare am transformat ”paginile de dimineață” în ”paginile de seară”. Mai târziu am aflat (de pe Internet, bineînțeles), că și alții au făcut-o și a funcționat și pentru ei.

Dar până la urmă ce sunt aceste ”Pagini de dimineață” pe care foarte mulți oameni, mai ales scriitori le practică și de care poate tu nu ai avut timpul sau ocazia să afli?

Julia Cameron a scris ”The Artist Way” (Calea artistului), apoi a creat un workbook intitulat ”Morning pages”. Mai târziu a dezvoltat o întreagă serie de materiale în acest sens, pentru persoanele creative.

Metoda este destinată clarificării ideilor și eliberării minții (de îngrijorare sau supraaglomerare) prin așternera pe hârtie (ca într-un jurnal) a tot ceea ce-ți trece prin cap, până ce umpli trei pagini de caiet A4, nici mai mult nici mai puțin. Esențialul este ca scrierea să fie liberă, intuitivă, nu logică, pentru ca să poată funcționa cu adevărat ca o eliberare.

Dar așa de bine cum ”Paginile de dimineață” îți eliberează mintea pentru a avea o zi reușită, cu minte limpede, cele de seară, îți oferă o odihnă profundă.

Și în loc să continui să mă simt vinovată că nu-mi fac timp să completez paginile de dimineață, mi-am creat un jurnal cu ”două fețe”, care îmi dă posibilitatea să scriu, după cum simt, dimineața sau seara, la unul sau altul dintre capete.

Așa a funcționat și cu trezitul dimineața în zilele libere, ori culcatul devreme (fără ”să mai citesc doar încă un capitol”)… A mers și cu exercițiile fizice dimineața înainte de plecare sau la prânz după întoarcerea acasă…

Am observat că atunci când lucrurile un mai sunt obligatorii pur și simplu, ci îmi fac plăcere, simt că mă ajută și, mai ales, se potrivesc bioritmului meu, totul merge bine.

Ca dovadă, am slăbit fără mari eforturi vreo 12 kg și continui…dar asta e o poveste pe care o să o detaliz când vă voi vorbi despre un alt jurnal.

De la faptul că aceste jurnalele, numite în lumea creatorilor handmade ”Art Journaling”, au ajuns să fie o parte activă și importantă în viața mea, mi-a venit ideea unui roman, pe care l-am numit ”Jurnal din cafenea” și care este un argument pentru folosirea puterii terapeutice a scrisului.  

Asta este o altă cale prin care îmi doresc să mă desprind de mulțimea de scriitorilor ”anonimi” contemporani. Desigur, după atâția scriitori clasici sau moderni de mare valoare, nu am pretenția să ”inventez roata”, însă cred că am priceperea de a spune lucruri importante într-un mod plăcut și, dacă există cea mai mică șansă să pot scoate la lumină ceva
frumos și unic, nu vreau să mai ezit să o fac.

Povestea tulburătoare de viață a tinerei Claudia, pe care o salvează -printre altele- scrisul în jurnal, este piesa centrală. Alături am pus alte câteva pagini de început și încheiere, care să susțină scrisul, chiar dacă nu are scop creativ ci terapeutic și am vorbit un pic despre cafea și cafenele așa cum le percep eu: ca moment de relaxare și întâlnire cu pretenii, ocazie de a cunoaște oameni noi, de a accepta idei diferite – cum ar fi coachingul- sau chiar de a deschide poarta inimii către o nouă iubire…

Scriu ultimele scene ale romanului și sper să ajungă în acest an la tipar…