Capitolul 2 – Jurnalul ”Restart”

 

Mi-am amintit ceva ce cred că nu v-am dezvăluit încă, despre pasiunea mea de a-mi crea propriile jurnale, nu numai de a le avea și scrie în ele.

Îmi place să iau caiete sau agende mai noi sau mai vechi, să le decorez, să le dau nume, în acord cu destinația aleasă, să le decorez cât mai divers, apoi să le țin la vedere și să mă atragă să scriu în ele.

Dar de ce să-mi pierd timpul cu tot acest proces când aș putea să le cumpăr? Sunt deja pe piață, datorită trendului de a ține un jurnal, tot felul de mărimi și modele, la cele mai diverse prețuri și calități. Da, dar...

Totul a început cu o perioadă mai lejeră în programul meu.

Fusesem ani de zile profesor, apoi inginer cu normă întreagă, mamă singură cu trei copii, cititor pasionat, participant activ în comunitate, student silitor în domeniul dezvoltării personale… și, la un moment dat, prin… 2014, fetele erau plecate, unele la studii și altele la casa lor, renunțasem la inginerie și devenisem trainer și consilier de dezvoltare personală (freelancer) și am constatat că între două angajamente am o ”grămadă” de timp liber. În plus descoperisem plăcerea de a asculta cărți, așa că aveam nevoie să fac ceva cu mâinile…

M-am apucat să fac bijuterii. Ca de obicei, nu am ales calea bătătorită, ci am optat pentru o metodă (care nici acum un este foarte cunoscută în România), tatting (sau frivolité).

Prin anii 1700-1800, începuse să se folosească, pornind din Olanda, pentru a face dantele care decorau ținutele de la curtea regală. Între timp metoda a evoluat, în simplitate, iar modelele au devenit accesorii elegante, însă cu destinație mai generalizată. Cel mai mult m-a atrás varianta de lucru cu unac lung, pe care ”ochiurile” de montează ca pe o andrea.

La început a fost greu: nu găseam ace suficient de subțiri (am lucrat primele bijuterii cu ace de cusut plăpumi, saltele sau păpuși). Firele disponilbile un erau suficient de subțiri, dar ”dure”, care să ofere ”ținută” produsului final, iar modelele păreau destul de laborioase.

Dar când m-a făcut pe mine vreo greutate să dau înapoi? Deci nu am făcut-o nici atunci. Am apelat la Internet și cunoștințe și am făcut rost de tot ce mi-a trebuit. În câteva luni am căpătat dexteritatea necesară pentru a lucra obiecte de care să fiu mândră și am început să le port.


Aceasta este prima pereche de cercei realizată:

Persoanele din jur au admirat lucrătura și am început să adaptez modelele la gustul și ideile mele, pentru a oferi cadouri.

Puteți admira frumusețile realizate, pe pagina mea Pinterest:
https://ro.pinterest.com/AbigailCares

Atunci a fost un moment definitoriu, care avea să mă conducă dintr-o tehnică handmade în alta, până ce am ajuns la jurnale, ”Art journaling”.

Cum s-a întâmplat? Nu-mi plăceau cutiile ”standard” pe care le puteam cumpăra pentru a ambala cadourile unicat pe care le lucram.  Așa că am început să caut tutoriale. M-a ajutat mult că înțeleg (engleză, italiană, spaniolă…) pentru că în nici un domeniu care m-a interesat un am găsit materiale în limba română. Au apărut unele, dar când eu un mai aveam de mult nevoie de ele.

M-am chinuit la început cu rigl, creionul, foarfeca și lipiciul. Unele rezultate au fost satisfăcătoare, însă scopul fusese să obțin ceva deosebit :


 

Am decis că, deși nu aveam cum să-mi amortizez cheltuiala dacă nu urma să vând produsele, merita să-mi achiziționez dispozitive speciale: de marcat (scoreboard), de tăiat și embosat, benzi dublu adezive de diverse lățimi, lipici lichid sau solid special pentru hârtie și carton… accesorii pentru dercorare : panglici, dantele, flori de hârtie…

 

Într-un fel cheltuiala a fost amortizată…Ha, ha, ha…. N-am mai plătit manopera pentru a pune tapet pe pereții apartamentului. Mi-am cumpărat o scară și mi-am folosit abilitățile proaspăt dobândite. Tapetul este și acum la locul lui, în aceeași stare, fără nici o problemă…

Din dorința de a înlocui cartoanele imprimate de dimensiune 30x30cm, foarte necesare (care se găsesc greu), în timp ce pe cele A4 le pot printa, am descoperit metoda decoupage (numită și metoda șervețelului). Am învățat astfel să aplic șervețele cu model pe suprafețe de carton, lemn, sticlă…obținând decorațiuni minunate pentru cutiile mele de bijuterii.

Dar într-o zi am descoperit că persoanele care făceau decoupage îl combinau cu colaj și făceau ”Art journaling”. Rezultau niște caiete – jurnal superbe.

Am început să fac și eu și mi-a plăcut din ce în ce mai mult să și scriu în ele.





Mai târziu, în dorința de a decora un jurnal cu un anumit tip de floare, am redescoperit plăcerea croșetatului, care a devenit parte din activitatea mea zilnică, atunci când ascult audiobook-uri.

 

Așa că, indiferent de vârstă, un m-am sfiit niciodată să dau restart anumitor lucruri.

Despre asta am scris în această vară în jurnalul meu ”Restart Journal”, pe care îl decorasem inițial când mi-am cumpărat trotinetă, cu intenția de a scrie în el ideile de povești adunate în timpul plimbărilor.

Dar s-a dovedit că nu am fost suficient de consecventă cu folosirea trotinetei, așa că la începutul vacanței de vară, în iunie acest an, când am decis să pun pe primul loc sănătatea și revenirea la greutatea optimă, am adta altă utilizare acestui jurnal, care era păcat să stea nefolosit, pentru că este foarte reușit decorat.

Scrisul în acest jurnal m-a ajutat să analizez conștientizările primite în timpul exercițiilor EFT, care mi-au însoțit programul de slăbit. Este un program pe care mi l-am alcătuit singură, din rețete sănătoase, echilibrate (proteine, grăsimi, carbohidrați), sustenabile pe termen lung, exerciții de fitness blânde, care să antreneze toate grupele de mușchi și și să pună în mișcare limfa (pentru detoxifiere). Am completat totul cu autoterapie prin scris, EFT, Ho’ponopono și meditații destinate deblocării chakrelor.

Rezultatul: ceva mai mult de 10 kg eliberate de pe toată suprafața corpului, eliminarea poftelor de dulce și de ”ronțăit” între mese, creșterea stimei de sine...

În jurnalele mele pot fi sinceră așa cum despre anumite subiecte nu pot fi cu nimeni altcineva. Asta mă ajută să înțeleg ceea ce încă nu acceptam sau amânam, și mai ales de ce.

Așa am ajuns să înțeleg că încercând să am același ritm la scris și la toate activitățile necesare pierderii în greutate nu era sustenabil. 

Am ales să prioritizez sănătatea și să aplic acum, când am văzut că am rezultate, metodele verificate deja, pentru impulsionarea scrisului, ca să-mi pot finaliza proiecte dragi, amânate... un pic prea mult.

Și observ că începe să funcționeze...



Comments

Popular posts from this blog

Prietena mea, Povestea, își respectă mereu promisiunea

My little ”Wake-up call”

Crăciunul celor singuri!